îngerii nu zboară, ei își mută doar cuibul
dintr-un plan mental în altul
rezonând același nivel de
vibrație înaltă,
aripilile lor sunt două
metafore
sudate și arcuite
într-o
În orhideele ce-ating albul luciului de piatră,
Găsesc roiul de cuvinte legănate într-un sens
Și răpun cu ele-n toi sufletul întors pe vatră
Înainte de-a sării în a jarului foc dens.
Când doare tristețea și gându-i tăcut,
Când amintirea disecă iubiri din trecut,
Când lacrima-ți arde obrazul ridat,
Trezește din tine copilul uitat !!!
Când
Sunt un fir de nisip de pe plaja întinsă,
Udat sunt de valul mării fierbinți,
Călcat de piciorul cu talpa încinsă,
Rănit sunt de-o scoică cu tăișu-n dinți.
Încerc să mă înalț spre turnul din
