Refugiatul
Cred că nu are să intereseze numele meu. Puteți să-mi dați orice nume doriți. Sunt omul ce poartă în sine pe toți oamenii, eu sunt cel ce aparține nimănui, viață și moarte în gaura
Alesesem de data aceasta orașul. Ca un sicriu părea acest sibiu sculptat în cercuri de lumină postcomunist cu tendințe cosmopolite și cu izuri antice de la acei germani care în mândria lor de o
Ieri ai coborât din mijlocul toamnei
Purtând bruma liveziilor
Și mirosul vinului încă nefermentat.
Răsăritul m-a găsit
Ca un stejar așteptând securea
Ori flacăra ce-l va arde
Când zăpada se va
Eunucul
Rătăcea prin oraș fără a avea o destinație precisă. Îmbrăcat în alb, cu pantofi sport de culoare neagră hălăduia prin oceanul de necunoscuți căutând în cotloanele minții sale o mantră
CL