Eunucul

Eunucul

Rătăcea prin oraș fără a avea o destinație precisă. Îmbrăcat în alb, cu pantofi sport de culoare neagră hălăduia prin oceanul de necunoscuți căutând în cotloanele minții sale o mantră magică ce ar fi putut sparge gheața unei întâlniri „neprevăzute”, adică a unei întâlniri pe care și-o calcula să se întâmple cu fiecare fată sau femeie pe lângă care trecea.

Capul îi era plin de teorii și de sfaturi de genul ce ar trebui să faci la prima întâlnire, ce să spui, cum să îți oferi avantaje dintr-o comunicare și totuși, ce nu îl învățase multele teorii era cum să se descurce cu situația omniprezentă când, după ce realiza toți pașii învățați, se trezea la fel de singur ca o umbră în deșert, singurătate născută din cuvintele sexului opus: vreau să fim doar prieteni, așa ca frate – soră, nimic mai mult.

„ Mă bucur că mă înțelegi; tu nu ești ca toți ceilalți; dacă m-aș culca cu tine am pierde tot ce avem, adică prietenia”

Aceste cuvinte, obsedante pentru mintea tânărului duceau, fără doar și poate, la anchilozarea în fața calculatorului unde viziona cât era ziua de lungă filme porno. El voia mai mult, mult mai mult decât asta. Trecea astfel prin cicluri de regăsire prin măștile pe care și-i le asuma, măști satanice, dure, de vagabond, și toate ca să se rănească și mai mult, răni care proveneau din râsul mereu zeflemitor al tuturor afroditelor ce știau cum anume este el, înainte de a fi spus ceva.

Se simțea castrat în această lume, se simțea fără coaie, fără boașe cum ar spune alții și cu toate acestea iubea femeia, iubea sexul mai mult ca orice, chiar mai mult decât femeia ce poza slăbiciunea afirmând că se află în căutarea iubiri adevărate, a iubiri eterne.

Și pe el asta îl enerva. El putea oferi sufletul său într-o clipă oricărei femei care ar spus da în tăcere luându-l deoparte și oferindu-i misterul sexului său, dar acest lucru nu se întâmplă niciodată. Era prea slab să ceară, prea laș ca să reziste femeilor din ziua de azi, și totul din cauza paralitismului pe care i l-a oferit educația. Visa la crime sângeroase, la violuri, la pedofilie și uneori chiar homosexualism, mai ales când era refuzat politicos sau când era luat în răspăr de cele multe femei. Și asta nu era totul.

Era așa și nu altfel și din cauza femeilor mai în vârstă care se folosise de el, care îl folosise ca pe un obiect sexual, și care îl învățaseră totul despre sex, însă acest lucru nu era de ajuns, el unul nu avusese nici o relație cu vreo fată de vârsta lui sau mai tânără ca el și asta îl muncea cel mai tare.

Femeile mai în vârstă îl credeau un yoghin tantric din cauză că nu termina rapid dar el știa că orgasmul lui nu se datora acestor lucruri, ci faptului că ele nu îl puteau excita îndeajuns de mult, pe ele nu voia să le fută așa că exitaciția, produsă doar prin imaginile pornografice ale filmelor X. Cum s-ar zice, el făcea sex doar pentru câștigul material fără a se considera gigolo. Erau și ele bune cât să mai scoată un ban cinstit, dar nu făcuse din aceasta o afacere.

Refuzul tinerelor, al celor pe care le dorea el, născuse în el o dorință de transformare, negativă. Astfel se înfățișă ca un lider al misoginismului, un luptător împotriva femeilor și mai ales un scientist ce aduce probe preluate din mai toate științele umane cum că femeia trebuie supusă sclaviei, să fie obiectualizată, folosită pe post de obiect sexual și mai mult, își dorea o lumea a bărbaților unde femeile să stea închise ca la zoo în bordeluri, nu era iertată nici o femeie, nici dacă era vorba de oricare femeie din familia sa, asta ca pedeapsă că fusese adus pe lume.

Făcuse un calcul simplu, cantitativ, al legilor pro femei și probărbați, ce arătă că puterea femeii și a feminismului era colosală, rezultatul fiind transpus în credința că prin femeie vine apocalipsa, că femeia e starea generativă a sfârșitului lumii, că femeia prin continuele sale drepturi câștigate a obligat masculinitatea și bărbăția să se ascundă în tăcere și eludare, că feminismul a feminizat lumea bărbaților, că metrosexualismul a izbândit în toți cei ce aspirau oarecum la titlul de om.

- De unde crezi că vin toate acestea, îl întrebă Ana, pe când stăteau în soarele amiezii.

- Din est. De la asiatici. Credințele asiatice au subminat prin decretul lor de armonizare a omului cu natura toate formele de manifestare a masculinității care aici, la noi, au avut ca principiu chiar statutul religios, adică teismul primordial. Cunoașterea omului, dorința de cunoaștere a dus la transformări insesizabile a lumii, și începutul a fost dat –cel puțin asta e părerea mea – de apariția antropologiei care a fost primul vârf al aisbergului cunoașterii, urmat îndeaproape de psihologie și apoi, marele aisberg ce a frânt Titanul masculin, psihiatria. Franțuzul a anunțat moartea religiei dar a venit austriacul și a reinventat o religie științifică ce cuprinde două extreme: Eros și Thanatos, sexul și moartea, viața și moartea, imputând oricăror acțiuni umane ceva din amprenta sexualității animalice în care a înfierat germenele divin zis și nevroză.

- Tot așa ai rămas! Nebun!

- Poate. Ce face soră-ta? E o bucăciune....He he...

- Ce mă, eu nu sunt bună, îl întrebă fosta colegă de facultate cu o prefăcută supărare.

- O, ba da, ești bună doar că cu tine nu am nici o șansă. Nu ai spus chiar tu asta!? Am rămas prieteni și atât. Vorbim. Ce fac prietenii în ziua de azi, mă refer la prietenii adevărați? Vorbesc. Doar atât fac. Și vorbesc pentru că sunt goluri în viețile lor, goluri mentale, goluri sociale, goluri religioase și toate aceste goluri care devin forțe fantomatice ce ar băga pe cei mulți în pământ înainte de termen, se cer umplute de vorbe, de cuvinte. În definitv nici măcar vorbele nu mai fac față azi. Eu vorbesc, tu vorbești, eu te vreau, tu mă vrei sau vrei pe cineva identic cu mine în gândire dar diferit și nu ajungem la nimic, destinația finală e nicăieri. Chiar nu te înțeleg nici pe tine, nici pe celelalte femei din lume. Atât vă plângeți că bărbații sunt porci, că sunt insesibili și când aflați unul ce faceți? Vă bateți joc de el, râdeți de el, îl folosiți pe post de psiholog, frate, sclav, preot, umăr pe care se plânge fără să vă gândiți că el face toate acestea pentru că vrea mult mai mult, că vă vrea pentru întreaga viață doar pentru el. Voi toate sunteți dresate genetic să alegeți ceea ce vă displace, ca și cum în voi ar trăi viermele sadismului sau prin asta vă căpătați voi puterea. Vă prefaceți slabe, etalați slăbiciune care în esență este chiar forța și puterea primordială, cum și mila și nonreacția în fața răului e forța motrice a religiosului.

- Hai, mă, că nu e chiar așa! Uite, ieșim deseară în club? Îți fac rost de una în care să îți lași icrele! Ce spui?

Veselia pusese stăpânire pe amândoi. El râse pentru prima dată, dacă nu luăm în seamă bucuria revederii ei, bucurie care se revărsa în toți porii săi și mai ales în privirea lui veșnic senină, privire voit educată prin exerciții îndelungi ce constau în pierderea sa prin cerul înalt.

Își aminti cu plăcere duminicile când mergea la bisercă doar pentru a agăța, când devenise indispensabil bisericii din cartierul lui prin faptul că învățase tipicul riturilor, folosindu-se de acest prilej pentru a-și impune dorințele și cunoștiințele fetelor profund religioase și pe care le aborda întotdeuna cu întrebarea: știi care e porunca întâi a bibliei pentru oameni? Creșteți și vă înmulțiți, după care făcea paranteză trecând insesizabil prin religiile asiatice.

El, ca și marea masă a oamenirii, folosea sistemele de credință asiatice doar pentru a avea acces la mai mult sex, o formă egoistă în definitiv, dar care se traducea în zâmbete și refuzuri discrete pentru el personal și transformarea majorității femeilor în ceea ce definea el ca fiind curve.

Ori de câte ori se analiza vedea același lucru, un profesor, un maestru al cunoașterii care nu se folosește de ceea ce deține. Oricine i-a folosit cunoștiințele a avut succes imens, colosal, căscând abisuri de netrecut între el și ceilalți, toți așezându-se la izvorul cunoașterii lui dar nici unul mulțumindu-i.

La 30 ani se hotărâse. Se castră jurându-și ca toată viața să nu mai ajute pe nimeni, el închinându-se studiului. Moartea avea să vină în momentul alegerii lui, ca o persiflare adusă zeului și vieții. În definitiv el era cel ce trebuia să aleagă, el deținea liberul arbitru, el era....el, eunucul social!