Iar nu e momentul,
perdelele sunt proaspăt spălate,
nu voi pleca nici azi.
Voi visa în continuare
la casa de sub deal
cu geamuri mici și pătrate
sub care creșteau trandafiri.
Vă voi îmbrățișa
Bărbatul își schimbă bocancii
în papuci moi de pâslă
și leagă cravata la gâtul femeii.
Sărutul fără gust din e-mail
tânjește după iubirea
înțepenită-n butoane.
Viața curge din
Aș fi vrut să-ți citesc fruntea,tată,
era o pagină
cu rânduri adânc conturate,
nu m-ai așteptat,
ți-ai lăsat peste ea pleoapele
ca două coperți
de sub care
litere plâng zilnic în
Mi-e largă lumea asta,
Nu pot s-o îmbrac,
Mâinile-i pipăie, nesigure, marginile
Și rămân agățate
În nodul de-o sută de ani.
Perechile cuminți
De sub umbrele de soare
S-au strecurat la colțul
În cartier,
ferestre se uită la mine
familiar.
Le cunosc de demult,
tot așa pătrate,
cu rame gălbui,
perdele albe ,dantelate
sau deloc.
Seara, câte un bec
le zâmbește din
Mi-ai pășit în suflet
ca într-un cimitir,
fumul ți-a umplut nările,
îmi ard întâmplările
nu le pot opri.
Mi-ai numărat cu sfiiciune
crucile,
te-ai închinat
înțelegându-le.
Zâmbetul tău
Decembrie trece peste mine
fără urme,
mi-am aruncat demult bradul
pe jumătate împodobit.
Odată mi-ai promis
că-l vom căuta împreună,
dar de atunci
nici iernile
nu mai au ninsori.
Mai
Aș fi vrut să te iubesc ca-n filme
pe peronul unde dragostea
aluneca pe roți ruginite,
când batista ei cu buline, în vânt
ar mai vrea să spună ceva,
iar el, cu un picior bărbătesc pe
Viața mea e între două cuvinte,
două limbi,
una vorbită des în gând.
Pornesc de acasă
spre casă
ca înspre ceva
în care pășesc cu grijă
să nu sperii amintirile
adunate în colțuri cafenii
de
Ai fost atât de aproape
pe cât de aproape putea fi un vis.
Þi-am citit cartea
în care vorbeai despre mine
ca despre " fata ta "
cea mai naivă de pe pământ.
N-am știut că scrii cărți
și
Mă culc pe pământ, la țară
și-mi plâng amintirile,
pe locul cartofilor
ce-i scoteam cu vecinii
și strâng coada sapei,
pe care o țineam stângaci,
eu, fata de la oraș.
Îmi arunc lacrimile
pe
Când te-am văzut în prag,
am știut că ziua de azi
va fi altfel decât celelalte,
va avea întâmplări.
Și brusc am regăsit
bradul împodobit
de lângă soba lui Buni.
Mi-ai umplut casa de
Este iubire
dar nu mai știi,
palmele mângâie
nu lovesc
cuvintele liniștesc,
nu acuză.
Îți tragi pe tine armura
și-ți aduni cu privirea oștile
zâmbetul rupe zalele
steagul victoriei
îți
A fost odată un copil
şi o macara
sau mai multe.
Trăia în oraşul
ce creştea
pe zi ce trece.
Se înălţau clădiri uniforme
trase la imprimant
şi el privea curios.
Cum macaraua
Te iert în fiecare duminică,
înainte să bată clopotele.
Scormonesc după cuvintele,
puse deoparte,
pentru zile de sărbătoare
și ți le arunc în față,
ca într-o mobilizare festivă,
de adunare a
Cândva am pășit linia
Dintre două pământuri,
Mi s-a părut
Că am ridicat piciorul
Pașilor nesiguri,
Dar azi știu că,de fapt
Am coborât.
Am derutat
Simțurile materne
Și am speriat
Aş avea multe de spus,
dar am ieşit din iarnă
cu câteva litere zgribulite
ce refuză să se-alinieze.
Primăvara
aduce o astenie teribilă,
iar canicula verii
le face să transpire.
Aşa că
