Dorul mă călătorește adesea

salut. in comparatie cu primele tale poeme postate pe acest site, textul de fata reflecta nu doar un progres ( dupa parerea mea ) dar si o exprimare mai clara, mai lejera, cu mai putin balast. avand in vedere ca poezia ta este de idee, aici cel putin, ai reusit s-o expui frumos si simplu. poate prea sensibil pentru unii. poate chiar, in unele momente si mie mi s-ar parea prea sensibila, insa cumva, reuseste sa nu cada in zona zaharisita a poemelor care par a fi scrise pe premiza \'cred in bine, frumos si adevar\'. mi se pare deosebita imaginea cu continuarea fidela a tatei - exprima nostalgie intr-o maniera fina, nerutinata. \"pornesc de acasa spre casa\" e atat un joc de cuvinte cat si o chestie simbolica ( timp, amintiri, etc ). finalul insa, cantareste cel mai mult. foarte vizual si clar si trist in acelasi timp.

recomand aceasta poezie sensibiloasa pe considerentele mai sus mentionate si pe convingerea ( personala ) ca asa cum avem momente de revolta rare sau dese, la fel de rar sau des trecem si prin opusul lor.

spor.

ps: as incerca sa schimb putin titlul, as scoate \"dor\". reiese deja din continut, nu e nevoie sa-l mentionezi si in alta parte.