covor de vise aurii
pe drumul vieții încîlcit
îmi face pasul mai ușor
și-mi dă aripi ca să zbor
alte frânturi de vise însă
haotic se-nvârt pe pământ
au aripi tăiate brutal
își pierd
sufletele aruncate
în ogorul vieții
pentru a crește și înflori
salută omenirea
în pragul fiecarei dimineți.
porumbeii perechi
caută apa speranței
pentru a stropi
ogorul de suflete
ce
îmi plâng propria moarte
căci nimeni după mine
să sufere, să plângă
nu se va-ncumeta.
de-ar fi s-o facă însă
ceilalți nu-i vor lăsa.
să suferi pentru seamăn,
azi pare a fi
De trei zile ,plouă,plouă
Vântul bate,bate,bate
păsări sunt demult, plecate,
Frunza toată a căzut
iarba-n cămp s-a ofilit
Semn că toamna a venit!
Doar un stol de rândunele,
Rătăcind prin vânt
șuvițe din soare
le-am pus la păstrare,
pentru zile în care,
am nevoie de lumină.
mireasma de primăvară
am făcut-o pachet.
am pus-o în bufet.
și va aștepta.
iubirea am dozat-o
în
Tu zeiță cutezi
destinul dat de Moire
ce-i scris pe răvaș
cu pană ce veșnic rămâne,
Soarta muritorului să schimbi,
Deschizând între cer și pământ
Poarta dorințelor de zei tăinuite.
Veșnicie
La un țarm de mare,
un suflet spânzurat
de orizontul în mișcare
părea fără scăpare.
Marea-nvolburată uneori,
Zbatându-se-i dădea fiori
Amenințând că -l va purta în valuri
de-ar fi să-i mai
tăcerea azi a făcut casă la mine-n suflet
știam
dar am așteptat să treacă ziua aceasta
să pot să-i anunț pe cei dragi
că încă mai exist,
sunt încă în locul în care
știu că m-au lăsat
am ramas
dorul cel întunecat,
visul dulce a spulberat
s-au mutat în timpul tău
dispersindu-se de lume,
rămânând în locul lor
doar durere si loc gol.
trupul pare pustiit.
jalnic ,nu are
ninsori cu vise albe,
covor pe drumul vieții.
alb cenușiu și alb curat
pictează zorii dimineții.
noian de liniște abundă,
acolo unde visele au ajuns,
s-au transformat in ploi de stele
și-n
pe luciul apei de smarald,
în toată puritatea lui
sălășluiește floarea nufărului.
mângâierea razelor de soare,
treptat sfios deschid această floare,
uimindu-ne privirea cu splendoarea-i
el
Am așteptat să vină timpul meu,
în viață am muncit din greu
sperand că nu va fi așa mereu.
Anii sunt legați ca nodul la batistă
în mâna femeii triste și în vârstă
ce stă cu ochii-n zare,pe o
ascult în tăcere
muta durere
ce apare și piere
după plăcere
alungă trăirea
omoară speranța
îti seacă puterea
și simți doar durerea.
sacrifici și ziua,
jertfești
sunt în inima voastră
ca imaginea copilului
pe retina
mamei ce viață i-a dat
privesc destinul
în propria-mi oglindă
viața sunteți voi toți
umbra-i la fel de importantă
ca și lumina ce
până ieri credeam că pamântul e mare
că nimeni și nimic nu-l cuprind
dar când să mă întind liniștită
am văzut că marginile lui
nu puteau cuprinde imensitatea ființei
m-am mirat că nu
plâng și te aștept,
te visez și plâng
suflet neînțeles
minte de nătâng.
iubirea-i o piatră
de vrei cu orice chip
ca să o sfarmi pe toată
rupi uneori bucată cu bucată.
iubirea-i ca
noapte neagră
și adâncă
lumea adormită
încremenită
sunete, ticăieli
și uneori
un scârțăit se mai aude
dorm oamenii
și planetele
vântul ține loc de guvernantă
care șopteste ceva
la
Dunăre,Dunăre,Dunăre,
porți doruri și visuri în valuri.
Valurile mute-ți sfarmă malurile.
Porți taine de la izvoare
le porți din hotare în hotare.
Speli mute pacate,
de secoli,de ani
am adunat valurile de vânt
care-mi șuierau prin urechi
și am pus la odihnă respirul
cerul l-am acoperit,
cu flori albe și ramuri verzi,
pământului i-am recitat un poem.
vieții i-am mulțumit.
Păsări cu aripi de mătase
îmi spun la fereastră o tristă poveste,
poveste spusă-ntr-un cântec
ce-mi picură-n suflet durere.
Păsări cu aripi de mătase,
Răzbat orizontul albastru.
cu aripi
Din cer curge lumină
șuvoi de aur strălucitor,
de la pământ până la nor.
Fluturi cu aripi de argint
împovareaza floarea nemuritoare
în timp ce se naște păcatul și moare.
Efemer sau
ninsori cu vise albe
covor pe drumul vieții
alb cenușiu și alb curat
sălășluiesc în zorii dimineții.
noian de liniște abundă,
acolo unde visele ajung
și se transformă în ploi de stele
și-n
flori putrede urât mirositoare,
inmiresmează tot aerul din jur
crezând că a lor mireasmă ,e parfum.
înșelătoare-ți ies în cale
se-nclină, cu plecăciuni regești
îndemnându-te cumva ,una să