Poezie
Refren de iarna
1 min lectură·
Mediu
Refren de iarnă
Și dacă iarnă e să fie
să-ți fie cald, precum mi-e mie,
sub blana gândului târzie,
căci fericirea o să vie
când creanga bradului pustie
va zămisli lumini o mie
cum numai aștrii par să știe.
Și-ncolo către ceas de seară
să n-aștepti singur într-o gară
un tren ce n-o să mai apară
căci gerul se-ntețește-afară.
Sub cetina tot verde, clară,
aprinde lumânări de ceară
de parc-ar fi întâia oară,
colinduri ce nu pot să piară
le-ascultă sau le cântă iară
si lasă-ți inima ușoară.
Și lasă-ți mintea ca să vadă
ninsoarea care stă să cadă
ca un copil sortit sa creadă
că lângă brad tot o sa șadă
venit din ceruri de rugină
un moș bătrân cu tolba plină
ce visurile ni le-anină.
Iar mai apoi, în miez de noapte,
când vremea nu se mai desparte
iubitei cere-i mere coapte
și cozonaci dospiți, în lapte
și-adormi pe-o filă dintr-o carte
ca într-un basm uitat, de șoapte.
Și dacă iarnă e să fie,
aș vrea mai mult ca să ne ție.
001642
0