cretu alexandru

E anotimpul tristului amurg, Cand visele nu devin realitate, Si-al ploilor de lacrimi care curg Din ochii incercanati de pacate. E anotimpul tristului amor, Al dulcilor iluzii

Mi-e viata ca o noapte, si-n ea Ai rasarit tu, o stea, Lumina din lumina renascand, Pe lumea mea de visuri stapanind. Mi-e viata ca un zambet inflorit Pe un obraz de lacrimi vestejit,

As vrea sa zbor prin cerul albastru al ochilor tai sa ma cufund in nemarginirea lor ca intr-un ocean de lacrimi si impreuna sa ne contopim in Eternitate.

Din ce sclipiri de stele ai aparut, iubito? Din ce senin albastru, din ce afunde zari Apari in viata-mi trista ce inca n-am trait-o Si m-amagesti mereu cu-a tale dulci chemari? Din ce lumini

Am ascultat tacerea noptii blande, Suavul ei parfum eu l-am simtit in nari, Si tremurul molatic al frunzelor plapande Chemari trezeau in pieptu-mi, a inimii chemari. E dragostea un vis ce

sarut urma pasilor tai mici in nisipul imbratisat de valuri si astept in fiecare clipa un val care sa stearga urma pasilor tai mici din nisipul imbratisat de valuri

Pastreaza-ma , iubito, in inima ta, Sa fiu mereu cu tine, Alege-ti din genuni o stea, Gandindu-te la mine. Sa fie a ta, numai a ta, Sa o privesti sclipind, Sa fie ca dragostea mea, In noapte

M-am ratacit prin imensele constelatii ale Gandirii, m-am cufundat in marea albastra de Cuvinte, m-am lasat vrajit de frumusetea Vietii, si am renuntat sa te mai caut, Iubire. M-am

As vrea sa fiu o stanca de piatra, fara ochi, fara urechi, fara inima, o stanca doar. Vremea sa treaca pe langa mine ca un fluviu imens. Ani, secole, milenii de durere, de vaiete

Iubirea-i ca un zbor de fluturi catre soare, Ca un vis ce nu se va implini nicicand, E o lunga, zadarnica asteptare A unui semn, privire, sau cuvant. Iubirea-i patima ce te-nfioara Cand o

Cu bratele-ti de gheata tu m-ai cuprins, Iubire, Cu bratele-ti de vant, cu bratele-ti de foc, Cu gheare lungi te-ai prins de amintire, Iubire fara viata si fara de noroc. Cu bratele-ti de dor,

din gradina iubitei mi-am cules cuvintele pentru un mic-dejun poetic adverbele le-am luat din freamatul copacilor interjectiile le-am gasit risipite printre ierburile fosnind domol sub

Albastru Alb Galben Rosu sunt culori, sunt culori ce-ti invaluie fiinta, se impletesc in tine ca intr-un curcubeu stralucitor ivit dupa o ploaie de lacrimi. Oare ce pictor maiestrit a

visez sa ma sinucid intr-un mod cu totul original aruncandu-ma in cuvinte sa-mi inec lacrimile tristetea si moartea surasul Ei si un sarut fugar in infinitul unei clipe

noi,ratacitorii, suntem sortiti sa ne purtam poverile de ratacitoare ganduri prin lumea lacrimilor albastre incremenite in visare

as vrea sa-ti pot da aripi sa poti zbura in sus, tot mai sus spre sufletul meu dus in departate zari acolo, prin dureri sa-mi cauti iubirea ce a murit. s-o reinvii c-un cantec

ochii mei mai sunt inca plini de lacrimi amare si limpezi nezvantate nici de mangaierea soarelui nici de imbratisarea suava a florilor nici de freamatul copacilor sunt lacrimi ce inca mai