Am o mie de gânduri;
Care fac luna să suspine,
Cerul să se crape
Stelele să dispară-n noapte.
Demonii care vin în șoapte,
Îngeri care mă sărută pe pleoape.
Văd ziua cum dispare-n ceață,
Năluci
Mi-e dor.
Mi-e dor de casa de la țară, de bunici și de prunii din livadă.
mi-e dor de mirosul de cozonac din ajunul Crăciunului
mi-e dor de ploiile de vară, când alergam desculți pe
A trecut mult timp și bați din nou la ușa mea,
crezi că va deschide cineva.
Pui mâna pe clanță încet o apeși
înăuntru ușor pășești.
Te uiți în jur, totu-i obscur
mai faci un pas,
te lovește
Ziua la lumină zâmbește și sclipește,
e amuzantă, inteligentă, creativă și frumoasă.
Noaptea câteodată e impulsivă, enervantă, complicată, copilăroasă.
Părul negru lung întins,
buzele mici, roșu
Frumoaso,
Îți mai aduci aminte ziua, când ți-am sărutat buzele mici,
te-am privit în ochii sclipitori...
și ți-am spus: ”Doamne, ești așa frumoasă.”
E ziua în care ai plecat și în mine multă
Priviri îmbrățișate,
atingeri furate...
clipe uitate, un miros de parfum, o floare, mii de petale colorate și un zâmbet amar.
Asta e tot ce mi-a mai rămas.
Tu acolo și eu aici.
Încă tot nu știu
Fără tine.
Aștept să vină dimineața, să văd soarele cum rasare
pierdut în pijamale, văd...văd cum îți luminează fața.
Știu, că tu ești cea care îmi dai speranța.
Nu pot să mă abțin, să nu îți
Te plimbi p’aici, p’acolo…
te văd pe hol, cum stai cu sufletul gol.
Mă vezi, pleci capu’ nici nu mă saluți,
dar totuși vrei să mă săruți.
Știi că acum sunt doar o umbră stearsă dintr-un album cu
Cuvinte-n noapte.
Îmi trec mii de gânduri prin cap acum,
Dar cel mai important, e cel care mă duce înapoi...
înapoi la tine, înapoi în trecut
și nu mă lasă să plec.
E ca o pată albă într-un
Stau singur în pat....
Înconjurat de pereții reci ai camerei.
E liniștie și în întuneric
Îmi aud văpaile inimii..care nu mai bat de mult.
Și mă gândesc...
Ce a fost?
Ce v-a fi ?!
Unde mă va
Mă urăști, dar totuși încă mă iubești,
Mă lași, dar totuși încă mă vrei.
Închizi ochii, visezi.
Mă săruți în vis, fără nici un compromis
Îți amintești…
Amintești de trecut.
De noi…
De zilele
Iubesc noaptea pentru că mă face să mă simt ciudat.
Iubesc să privesc Luna, stelele, cerul.
Iubesc liniștea nopțiilor de vară,
Iubesc să mă plimb aiurea prin ploaie
Iubesc să dorm, să râd, să
Văd lumea zilnic, cum se ascunde după o mască.
Mască de mult uitată într-un pahar cu var alb
Văd oameni cu chip de demoni.
Demoni cu chip de îngeri.
Îngeri cu aripi frânte, odată sfinte.
Suflete
Noaptea mă face să mă pierd,
Prin cercul selelct al oamenilor care cunosc nemurirea.
Noaptea,
Îmi simt pleoapele grele
Mi-e somn,
Vreau...
Vreau să dorm.
Să mă ascund în vis.
Să mă ascund de
O, tu cu adevărat simplă, pură și perfectă.
Plină de durere.
Înduri în tăcere…
Aici.
Acum.
Aștept…
Amorul,
Și mă lupt din nou cu dorul.
Dorul meu atât de sfânt.
Atât, în Cer și pe
Mă simt ca un fluture, care știe că mai are puțin...
Mă simt captiv într-un glob de cristal,
Mă simt ciudat.
Simt vântu cum îmi atinge aripile
Văd lumea de sus...
Aud picuri de ploaie cum ating
Mi-am deschis ochii, era întuneric și umed.
Am ieșit din nou afară,
În lumea mea.
Înconjurat de nimic, doar praf cristalin.
Sub un cer senin.
Privesc,
Gandesc,
Știu.
E trist.
Simt
Te văd, inima începe să tresară,
Te apropi.
Simt.
Simt cum mă atingi,
Fug de mine in brațe la tine.
Mă privești, subtil.
Mă săruti pe pleoape, gât și buze
Mă îmbrațișezi cu noaptea.
Mă lasi,
Noi doi.
Stăteam pe plajă, ținându-ne de mână,
Sub cerul colorat si luminat de măreața Lună.
Traiam un vis intr-o lume atât de nebună
Eram doi copii care visau o
CP