Poezie
Mi-e dor.
2 min lectură·
Mediu
Mi-e dor.
Mi-e dor de casa de la țară, de bunici și de prunii din livadă.
mi-e dor de mirosul de cozonac din ajunul Crăciunului
mi-e dor de ploiile de vară, când alergam desculți pe afară
mi-e dor de apusul roșu aprins din toamna târzie
mi-e dor de școală, de liceu cu toate că am fost un derbedeu.
mi-e dor de copilărie.
mi-e dor de cei care dintre noi au plecat și în urmă ne-au lăsat un suflet ruginit
mi-e dor…
mi-e dor de zilele de vară, când fumam un cui și pierdeam timpu p’afară
mi-e dor de zilele când eram praf și pe tine frumos te visam
mi-e dor de toate nopțiile de iarnă când ne încălzeam doar din priviri.
mi-e dor de momentele reci, peste care treceam împreună
mi-e dor de plapuma albă de zăpadă care făcea zâmbetul să-ți apară
mi-e dor de diminețiile de vară, când ne trezeam să privim răsăritul
și beam lapte cu scorțișoară.
mi-e dor de nopțiile cu lună plină, când ne plimbam prin parc ținându-ne de mână
mi-e dor de ochii tăi căprui și de lacrimile amărui
mi-e dor să mă joc cu părul tău, negru ca noaptea de smoală
mi-e dor de mirosul tău special și de burtica pe care adormeam
mi-e dor de zilele senine, când te priveam pe tine
mi-e dor de primul tău sărut
mi-e dor de zilele din trecut
mi-e dor…
mi-e dor de tine, dor de noi.
001184
0