Poezie

Depresie ruginită.

...

1 min lectură·22 mai 2010

Mediu

A trecut mult timp și bați din nou la ușa mea,

crezi că va deschide cineva.

Pui mâna pe clanță încet o apeși

înăuntru ușor pășești.

Te uiți în jur, totu-i obscur

mai faci un pas,

te lovește un miros înțepător de regrete și alcool.

Vezi…

cămașa mea preferată, șifonată, aruncată pe hol

stau în mijlocul camerei cu umarul gol,

se vede o parte din tatuajul pe care mi l-ai facut

în ziua când ne-am cunoscut.

În jurul meu doar sticle goale, pahare murdare,

geamurile acoperite cu ziare, pe perete numele meu lângă al tău

poze rupte aiurea aruncate, cioburi de la rame sparte, în mână o poză cu sânge pătată

cu un chip necunoscut,

imagine care mă duce în trecut.

Iau scrumiera o trântesc de perete,

în cameră doar fum, scrum și un dor nebun.

Seringa și cureaua pe pat, caut prin buzunare un ultim ac.

Intri în cameră mă vezi, sar și te îmbrățișez.

Cu o voce tremurând îți spun: ”tot ce am avut împreună a fost frumos,

vreau să-ți mulțumesc și…

și să-ți zic că te iube…”

001.187

Cret Petru. “Depresie ruginită..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cret-petru/poezie/13941713/depresie-ruginita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.