Crăciunaș Silviu

Stimate Domnule Radu Herinean, În primul rând, vă rog să primiți întregul meu respect pentru efortul de a reface site-ul. Este o muncă laborioasă și captivantă. Aș dori să aduc câteva observații legate de funcționalitatea variantei existente în raport cu informațiile transmise utilizatorilor și, eventual, câteva propuneri pentru îmbunătățiri. În primul rând, observ că lista comentariilor la postarea dumneavoastră este sortată în ordinea calendaristică a postării acestora. Cred că ar fi mai utilă o sortare descrescătoare, astfel ca ultimele comenarii postate să apară primele. Acum o să mă refer mai ales la secțiunea Atelier, unde cei mai puțin talentați, printre care am plăcerea de a mă număra și eu, sunt informați că:”Toţi membrii site-ului sunt încurajaţi să ofere comentarii şi păreri constructive la aceste texte, pentru a-i ajuta pe autori să îşi îmbunătăţească creaţiile viitoare.”. Pentru moment, comentariile atașate acestor încercări nu apar în lista secțiunii ”Comentarii”. În plus, valabil de fapt și pentru textele considerate valide, la ”Textele tale” apare la fiecare text doar numărul de vizualizări, nu și numărul de comentarii. O mică paranteză, fiind deja în contul meu, secțiunea ar trebui numită ”textele mele”, dar sigur nu este o problemă. Revenind, pentru a vedea dacă una din postările mele plasate în secțiunea Atelier a primit un comentariu, trebuie să-mi accesez pe rând toate textele. Și acest lucru, fără întrerupere, dacă vreau să fiu la zi cu binevoitoarele observații care ar putea să-mi îmbunătățească activitatea. Sau editorul, numit în acest mod la nivel reprezentativ, să schimbe informația transmisă celor ce nu apar pe prima pagină. Mai scrie undeva că:”Textele trimise la Atelier sunt însoţite de obicei de un comentariu explicativ. ”. Am observat că acel ”de obicei” este de fapt mereu absent. În fine, o ultimă observație se referă la comunicarea automată prin email a ceea ce privește un autor, procedură care acum nu este implementată. Sper să nu-mi fie luate în nume de rău aceste observații. Le-am făcut cu bună credință. Spor în activitate!

Din curgerea lină,fără excese, dar mereu apăsătoare, de imagini scrupulos sculptate am ales versurile:
sufletul o prună uscată se chircește în oase sub pielea subțire și mătuită
tristețea îți face cu ochiul și îi răspunzi cu un zâmbet gălbui fără dinți
ca exponent al zădărniciei umane în fața timpului.

Câteva strofe de reținut, mesajul transpiră poate prea uțor, cu prea puțină acoperire în mijloace stilistice autentice.

Chiar frumos, stil baladă. Sigur scurtă, dar consistentă.

Bună întrebare. Sigur nimeni nu poate răspunde.

Doamna Petrov, o să încerc să nu mă refer la toate aspectele ce s-ar cere analizate/îndreptate în poezie. Dar, selectez la versificație, problema ritmului, adică succesiunea de silabe accentuate/neaccentuate ale unui vers. Altfel spus muzicalitatea versului. Chiar dacă nu respectați un tipar standard, tot ar trebui ca versurile să aibă structură ritmică identică. De exemplu prima strofă:
mă îmbăt cu roua caldei dimineți
crinii îmi oferă miresme de iubire
prepară elixirul minunatei vieți
îmi umple sufletul dintr-o sorbire.
Avem - (scriu acc pentru silaba accentuată)
mă îm-băt(acc) cu ro(acc)-ua cal(acc)-dei di-mi-neți(acc)
rimează cu al treilea vers
pre-pa(acc)-ră e-li-xi(acc)-rul mi-nu-na(acc)-tei vieți(acc).
Puteți observa că silabele accentuate nu au poziții simetrice, deci muzicalitatea versului clasic are de suferit. Mai observăm că primul vers are 11 silabe iar al treilea 12, deci una este de prisos (măsura versului).
Dacă aș înlocui al treilea vers cu:
aș-ter-nînd(acc) în tai(acc)-nă zâm(acc)-be-te de vieți(acc)
veți observa restabilirii simetriei de care vorbeam.
Sigur, nu trebuie sacrificat conținutul și mesajul poeziei de dragul versificației, dar, dacă nu pot fi împăcate toate trei (conținut, mesaj, versificație), atunci renunțăm la versul clasic și scriem pe placul editorilor acestui site care probabil gțndesc că tot ce-i clasic este fie neoriginal, fie plagiat de stil, fie fără viitor. O fi cum spun ei, dar celor mulți care nu prea înțeleg cum poate fi un vers vers doar pentru că rupem rândurile, din cei puțini care mai citesc un text literar, sigur le vor fi mai de folos în trăiri poemele clasice decât cele libere. Nu este o generalizare, versul liber poate fi foarte valoros, educativ și plăcut ca și cel clasic, dar nu ar trebui să se împiedice unul de celălalt.
P.S. Mi-am permis aceste sfaturi, poate nu tocmai conforme teoriei literare, doar citind mesajul editorilor:
Toţi membrii site-ului sunt încurajaţi să ofere comentarii şi păreri constructive la aceste texte, pentru a-i ajuta pe autori să îşi îmbunătăţească creaţiile viitoare.
Observ că talentații colegi cu texte menționate ca ”poezie” nu prea se înghesuie pe aici. Deci mai insist dacă mi se va da voie și la alte texte. Evident doar cu acceptul autorilor.

Mi-a plăcut ultima strofă, aproape perfectă, dar bine plasată ca încheiere ce subliniază un mesaj totuși.
Și acum, observații:
cuvintele ”suflet” și ”incomplet” nu rimează chiar dacă terminațiile sunt identice. Cuvântul ”suflet” cere un cuvînt în care ultima silabă, care realizează rima, să fie neaccentuată, genrând o rimă numită feminină, pe când cuvântul ”incomplet” cere o rimă masclină, adică ultima silabă accentuată. Atenție și la ritm. Adică încercați să silabisiți versurile împerecheate să vedeți dacă produc aceeași melodie.

Nu este chiar rea ultima strofă, doar că nu trebuie să punem cuvinte de prisos dacă acele cuvinte pot lipsi fără suferința poemului. De exemplu în versul:
De-ar exista o cale ca să mă pot impune,
ar fi la fel de clar în forma
De-ar exista o cale să mă pot impune,
În plus ”îndruga” nu rimează cu ”lacrima”

Nu mai abordez prozodia, am scris ce credeam în alt comentariu. Titlul nu este bine ales, textul nu are nimic virtual. Încercați să scrieți poeme cțt de scurte, chiar și numai una-două strofe, dar să urmăriți un mesaj. Nu vreau să mă dau emare, dar ca un ajutor, vă dau această mini-compoziție:
Bunica

Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.

În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.

Observând doar puțină neglijență în redactare - spațiu obligatoriu în urma unei virgule, sau un ”i” scăpat în plus la ”că nu ne-am potrivii”, chiar mă mir că textul nu a fost declarat ”poezie”. Nu pentru mesajul cam diluat și prea puțin penetrant, ci analizând alte texte apreciate de editori, texte care sunt cam tot pe acolo.

Aproape viecare strofă are două-trei versuri de la bune în sus, ca restul să strice totul. Păcat. Nefiind un poem cu regionalisme sau în limbaj local, acel ”tre” nu are ce căuta aici. Pentru a evita o repetiție neplăcută aici:
Și dulci cuvinte ea mi-a spus să zic,
aș scrie
În dulci cuvinte am crescut să zic,

Dumneavoastră spuneți de un plus de substanță, văzută probabil și de editor, eu, sincer vorbind, nu am prea reușit să leg o idee din înșiruirea de mini prpoziții, poate doar cu excepția:
...speri că nu vei rămâne doar un
număr de telefon la care nu mai apelează
nimeni...
Ca o exemplificare,
și tot așa până cercul e transferat în alte
forme alte litere se scufundă în golul rămas
ții minte excepția alta era venea cu pas ușor de
balerină ți se imprima pe retină n-ai mai fi plecat
ai fi rămas până la sfârșitul dansului
unde ”alta era” este absolu în afara contextului, un context cu prea multe de ”alta” pe metru pătrat.

Aici,
nevoia de putere
iar
banii.
nu are logică, dar
nevoia de putere,
iar
banii.
mai merge. Și mai sunt locuri cu virgule minus. Poate nu e important, dar sigur jenant. Mesajele nu pot sta pe un stick, Facebook și Whatsapp au personalitate juridică, nu sunt cuvinte comune. E ca și când ai spune că mergi la aeroportul ”băneasa” să iei avionul. Nu știu care sunt criteriile de evidențiere, dar sunt dezamăgit de acceptarea superficialității cu care este tratată limba română.

Azi mă cam supără virgulele:
în locul cerului(,)
o peliculă de petrol în care ne întîlnim
dacă nu pentru altceva, pentru accentuarea muzicalității și a ideii.
dar mi-a plăcut poemul. Mai ales
și-ți pot spune că nimeni
nu scapă cu adevărat viu din iubire.

dragoste, te văd, eşti un fluture cap-de-mort. eu
dansez pe o lamă care nu mă poate ucide,
plutesc.

O trăire emoționantă. Nimic de zis, decât cele potrivite veșniciei care ne așteaptă uneori cu prea multă nerăbdare.

Nu am înțeles aici:
așa face multe dacă aș vedea cărțile
unuia dintre cei ...
Oare ”punctul” nu are drepturi egale cu doamna ”virgulă”? Întreb și eu. Să fie doar unul reprezentativ la final?
Aici, cam trenantă formularea cu surplusuri de cuvinte:
un om pe care nu-l poți da înapoi familiei lui
versus
un om pe care nu poți să-l redai familiei
O prăpastie în logică aici, dar nu numai:
...după principiul
îl observă pe primul...

Nu știam că gustul umezește buzele, poate doar cerul gurii de poftă și, mai apoi, cu llimba, dacă ții neapărat. Dacă tot se folosește punctuația, ar trebui pusă peste tot, adică și punctele, sau scoase din fața lui ”și fuga ei printre cuvinte”
Mi-a plăcut imaginea din versurile:
pe stradă două umbrele își împărțeau cerul lângă geamuri
o geană de lumină cucerea cerul către miazăzi,
păcat doar că inspirația nu i-a oferit autorului un cuvânt alternativ pentru ”cer” și că nu avem o virgulă și după primul vers.

Finetea poate coexista si cu derizoriul vietii

Nu prea vad, chiar fortand realitate cum poti merge pe o "cărare împleticită". Poate la plural ar mai fi fost cat de cat ok "cărari împleticite". In rest imagini vii, graitoare ale unei stari cat se poate de credibila in care plonjeaza autoarea. SF-ul ajuta textul.

Inteleg paralela imprimata de poem, cu patima si pricepere, Doar as corecta "Dedal" in loc de "dedal" sau poate chiar "Dedalus". Mai am o indoiala privind "vinul toxic al materiei decojite de oameni", dar fiecare cu ideile lui. Frumos, patos.