Costel Stancu

Mulțumesc de sfat. Îmi suna mie ceva strîmb... Recitind-o acum, la rece, e evident că aveți dreptate. Am încercat să o limpezesc fără să-i stric sensul inițial.

Și eu am făcut armata la tancuri...rusești (T 55), le mai uit denumirile. Ale vodcilor, nu!

Fugi la graniță de-ndată,
sigur îi apucă criza,
cînd Divizia Blindată
o întîmpină... Diviza!

Vă somez, herr colonele,
să mă lămuriți de-ndată:
poanta - cu așa \"nivele\"-
cum ieși...denivelată?


Stimă și inspirație! Costel.

Epigrama ta-i dibace
dar fiindcă-mi ziseși \"Cornel\",
să lăsăm Viagra-n pace
și să discutăm de...miel.

Mă iertați, dom\' colonel,
că direct am întrebat:
- Nu aveați deloc \"nivel\"
nici pe cînd erați soldat?

Risc a nu vă fi pe plac
dar constat, fără rușine,
că la cîte \"opturi\" fac,
n-au prea fost \"fixate\" bine...!

Pentru moldovenii-frați,
sar, cît ai clipi, la greu:
Dumneavoastră epilați,
de \"fixat\" mă ocup eu.

Sînt păroase, precum vezi,
și așa or să rămînă.
Cum poți să le epilezi
cînd îți lunecă din mînă?

Faină! Dar v-ați întrebat de ce e așa greu sicriul? Păi, să vedeți:

În sicriul cu pricina
- m-am gîndit ca să vă spui -
nu e soacra, bat-o vina,
ci chiar...tinerețea lui.

Respectuos, Costel.

De ce nu avem nici o șansă la Carla Bruni


Carla Bruni, pe dreptate,
fiind femeie mai cu „școale”,
nu vrea capete pătrate,
preferînd…hexagonale.

Pledoarie


Dacă Darwin n-a greșit
în expunerile-i vaste,
eu susțin, îndreptățit,
retrocedarea unei coaste.

Domnule Diviza, mulțumesc pentru comentariu. Scriu epigrame abia de o lună, nu am încercat pînă atunci, n-am idee de ce. E prea devreme, zic eu, pentru includerea într-o antologie alături de oameni care trudesc de zeci de ani. Dacă voi continua să scriu și epigrame, o să am în vedere sfatul Dvs. pentru edițiile viitoare. Vă doresc inspirație!

Sugerez ca totul să rămînă neschimbat. De ce? AGONIA este un joc în plină desfășurare. Schimbarea regulilor în timpul jocului duce la buimăceală. Jucătorii ajung să se fluiere între ei și, în cele din urmă, să bată arbitrii editori. Jocul se sfîrșește, spectatorii pleacă dezamăgiți, rămîne doar gustul amar al neputinței de a mai îndrepta lucrurile.Unii membri propun schimbări substanțiale de formă și fond. Această, să-i zicem,\"cosmetizare\" forțată a AGONIEI poate provoca plăcerea unora ori indignarea altora. La fel ca și pînă acum. Atunci ce rost are să complicăm regulamentul cu ce ne trece fiecăruia prin cap? Scopul site-ului nu e să bandajeze orgoliile rănite ale unora ci să promoveze literatura de valoare. Cred că ar trebui să ne putem baza unii pe sinceritatea, chiar anonimă, a altora.Frustrările, se vede că sînt, vin din partea celor care-și pun neputința pe seama așa-zisei rele voințe a celorlalți.or, în multe cazuri, e deajuns să-i deschizi pagina, să citești și să vezi că oul nu va scoate niciodatp pui. Păi de unde, dacă n-a avut niciodată sămînță? Ne mulțumiri vor exista indiferent de cîte ri se modifică regulile AGONIEI. Care, Doamne ferește, nu sînt perfecte. Însă nu micile imperfecțiuni fac marile delicii? S-ar putea să greșesc. Obișnuința e a doua natură, nu-i așa?
Am totuși o mică sugestie: fiecare autor să-și menționeze niște minime datr bio-bibliografice. Site-ul are și un scop informativ. Am întîlnit oameni care citesc literatură de pe AGONIA fără să participe activ la viața acesteia. Respectivii oameni vor uneori detalii despre autori, îndeosebi despre cei preferați. Nu înțeleg de ce unii agonauți se sfiesc să arate ceea ce sînt. Doar sîntem pe un site literar,adică între cunoscători, nu la piață!
În ceea ce privește celelalte propuneri de îmbunătățire a Agoniei (revistă, antologii, librărie virtuală, etc...) sînt de acord însutit.
Eu zic să nu ne pripim.
Cu gînduri bune, Costel.

Îmi plac epigramele tale, le-am tot citit pe Agonia.Felicitări pentru carte. Mă bucur din tot sufletul că reușești să rămîi în rîndul din față al umorului românesc. Nu e puțin lucru, crede-mă. Prietenește, Costel.

Bineînțeles, e pești aurii, nu peștișori aurii. Nici nu îndrăznesc să-ți spun cîtă dreptate ai. Dar e vremea vinului și bărbații se chinuie cu ea. Cu ea, vinul. Poemul tău de la biografie e nemaipomenit. nu crezi că nomadul e de fapt naufragiatul? Știu, o să-mi spui că naufragiatul e un nomad al apei...
Observația ta e atît de discretă că nici nu înțeleg de ce te cheamă Măcelaru. Cu drag mult, Costel.

Domnule Valeriu Cercel, autodenunțul Dvs. e demn de luat în seamă. Însă meritați felicitat mai ales pentru acuratețea poemului. Cît despre umorul lui, nici nu mai vorbesc...Prima strofă e nemaipomenită; după un început, în aparență, banal- loviți suav decisiv cu versurile; \" de zece zile șade atîrnat/pe undeva, între Pămînt și Lună\". cu gînduri frumoase, Costel

Mă bucur să citesc această poezie a dumitale,domnișoară.Îmi place cum surprinde copilul care ai rămas, probabil, trecerea timpului prin greierii - ani:\" îmi pare că prindeau viață / și îmbătrîneau odată cu tata\". Și nu pot să mă opresc aici! Imaginii pisicii alăptîndu-și puii i se adaugă acest \" era întinsă toată\", adică lega începutul de sfîrșit, susul de jos, ziua de noapte, etc...Prin trupul ei plin cu lapte asigura continuitate vieții de aici și vieții de dincolo. Mai sînt multe de spus. De exemplu, îți dai seama cîtă candoare e în imaginea celor două caise despre care spui că sînt: \" probabil înfrînte într-un război/cu un vînt ușor de dimineață\"? deși apare aici cuvîntul \"război\" care numai suav nu e...Rememorarea copilăriei pierdute e, cred, un amestec între uimire și dulce suferință.
după acest poem, domnișoară, e cazul să îți treci prenumele înaintea numelui. Acolo e locul lor. că doar se cheamă pre-nume, nu post- nume.
Imaginează-ți o steluță din partea mea. Cu încîntare, Costel.

E păcat pentru finalul tulburător al poemului să nu schimbi \"cubică ca...\", prea trage a cacofonie.\"ca\"- ul e lesne de înlocuit cu altceva, limba română fiind generoasă cu poeții săi.

Mulțumesc pentru lectură și corectare, domnule Huluban. Știți, e vremea vinului, vineri seara...Restul se subînțelege. Cu respect.