Introspecție

M-ai zidit in cinci vorbe Și nu-s Ana, să încerci.. Dar scrutez linii curbe Ce-mi arată că pleci. Roua-mi stinsă-n privire Spală lest de cuvinte, N-am știut c-a ta fire Profanată-i și minte. Aștept timpul să-mi șteargă Pașii tăi dinainte, Scot iubirea pe-o targă Dintre reci zăcăminte. Steaua noastră-n firidă, Până azi, și-un sec ieri A ta mână acidă A topit-o în plăceri.. Volutuoase și tandre, Însă mâine-n comiții Le transformi, și-n ofrande, Peste altare și-ambiții. Și ce drept mai ai totuși Cu chimia-ți terestră, Să roșești flori de lotuși În pictura rupestră.. Să arunci bolovanii Dinspre cuget steril Laolaltă cu anii, Ce îi petreci.. inutil? Voi fugi,..înainte Ca oglinda-mi vrăjită Să-mi arate frumoasa Transformată-n pirită!