Poezie
Amintiri Pierdute
1 min lectură·
Mediu
Sufletu-i singur si plange,
Afara e iarna si ninge,
Si picuri mari din ochii-i adanci
Cad alene pe obrajii-i fierbinti.
Opreste-i de poti
Alunga-i tristetea
In ape albastre sa inoti
Aratandu-i frumusetea.
Ale fetei lacrimi opreste,
Zambetul ei il priveste,
Si inoata in albastrul ochilor ei,
Iubind abisul, de vrei!
Ascunsa-i iubirea din inima sa,
Alearga nebuna pe urme de stea,
Ratacind pe carari nevazute,
Spunand adio, iubirii pierdute.
Si viata ei scurta,
In al valurilor tumult,
Priveste-o, si asculta,
Glasul iubirii de demult.
014.655
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Costache Madalin Vasile. “Amintiri Pierdute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costache-madalin-vasile/poezie/10153/amintiri-pierduteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSLSLuminita Suse✓Amintirile.... atata timp cat inca iti mai amintesti de ele, nu-s pierdute, dovada ca te bantuie si chinuie. Interesanta detasarea cu care te prezinti, esti subiectul propriei analize.
0