Poezie
Rechinul si Midia
2 min lectură·
Mediu
Odata,intr-un amurg senin
Prin valurelele spumoase
Venea,spre tarmuri un rechin
In salturi lungi pretentioase.
Se arunca,nauc,pe spate
Apoi se rasturna pe flanc,
Cu toate fibrele-ncordate
Intocmai ca un saltimbanc.
Sarea trufas sa prinda nori
In salturi sterpe nebunesti
Bagind guvizii in racori
Si groaza printre ceilalti pesti.
In calea lui,sarmana mare,
Era pustie ca o baie
Curaj-nici o vietuitoare-
Ne-avind,in drum sa-l intretaie.
Dar vai:de panica cuprinsa
O biata midie cuminte,
Din digul vechi fiind desprinsa
Iesi, ca proasta, inainte.
-\"Bonjour,ma chere\",o lua in furca Rechinul,cu surisuri fine
(Si-apoi vazind-o ca se-ncurca)
-\"Ce val te-aduce pe la mine?\"
Tu n-ai aflat,ca-n marea noastra
Ginganie cu aspect nemernic-
Din orizont, pina la coasta,
Eu sint stapin atotputernic?
Si n-ai stiut inca, matale,
Ca-n lumea marii sint august,
C-am privilegii ancestrale
Si tai si spinzur dupa gust?
Dispari din fata mea, farima
De scoica tavalita-n smoala
Ce cu tiritul tau de rima
Imi tulburi apa feudala!
Ia-ti carapacea in spinare
Si imediat de-aici lipseste,
Caci,daca nu,dintr-o suflare
Te-nghit doar cit ai zice\"Peste\".
Sfioasa,midia,putin
Raspunse,fara ingimfare:
-Stimate Domnule Rechin!
Te stim,cu toti,cit esti de mare
Te stim,cu toti,cit tii la pret
Si forta ti-o cunoastem bine,
Dar nu-i frumos sa fii semet
Nici chiar c-o midie ca mine.
In lumea apelor albastre
E-adevarat,eu sint plebeie,
Dar peste capetele noastre
Acelasi soare cald scinteie,
Acelasi suflet e si-n mine
Ca si sub pielea dumitale
Si-avem-in vieti-ne marine-
Si drpturi si simtiri egale.
Ba,chiar pot spune daca-i vorba
Ca sa ma iei pe mine-asa,
Ca nu-mi amestec dom|le,ciorba
Cu-n inutil ca dumneata.
Cu-n trintore care traieste
Din forte de-astea mostenite
Si care-orice intilneste-
Insulta,scuipa si inghite.
Cu-n individ ce nu e bun
Nici de gatit intr-o mincare
Nu faci nici chiar cit un barbun
Nimicule, enorm de mare.
Si afla ,fiindca vreau dreptate,
Si nu e cazul de protest,
Ca perlele adevarate
Se nasc din neamul meu modest.
Din carnea noastra proletara
Din truda noastra de pribegi
Noi dam etern din tara -n tara,
Margaritare,lumii-ntregi!
00733
0