Poezie
toaca
1 min lectură·
Mediu
Ploaia dezbracă,
nuditatea lemnului putred
zâmbește ca singurătatea...
Zidește haina neagră
în trupul său
de parcă vântul
i-ar fi lăsat sufletul gol.
pleacă pe furiș
ca un copac mergător
și se mânjește cu sunete
ca bocetul clopotelor
noaptea...
002.596
0