Timpi nepereche

Câteodată mi se face dor de soarele cu lumină verde, de răsăritul de acolo, din oglinzile casei părintești. Mi se face dor de primavara care îmi curgea prin vene și mi se revărsa pe chip, de toamna instantanee din priviri în ploile unor dezamăgiri. Mi-e dor de hazardul jucăuș, de viforul care împrăștia vectorial săgețile, de adierea caldă a unui legământ care se dorea, atunci, absolut.