Poezie
toamnă
1 min lectură·
Mediu
textul original:
vreau să desenez singurătatea,
să o transform într-un avion de hârtie
și să o înalț în ghearele trecutului,
să mă salveze de prezentul gol.
astăzi văd și simt moartea din grămada de frunze
mă îmbrac și eu în acceptarea lor,
sfârșitul acesta galben-ruginiu
are un gust dulceag...
Mai rămâne tristețea din linia orizontului,
sentimentul de captivitate răstihnește mintea
la vederea păsărilor...
Vreau să agăț în cui melancolia,
otravă dulce, copil orfan de speranțe.
Vreau să calc în picioare aducerile aminte,
să zăpăcesc prezentul,
sa îl înec în intensitate.
O vorbă murdară,
zace în ghearele cotidianului,
salvează tristețea de goliciune.
Astăzi văd și simt compasiunea
în trenul grăbit,
mă îmbrac în acceptare.
Trecerea aceasta noncoloră
e cuprinsă de dor.
Rămâne cuvântul neînțeles, dezamăgirea.
002.176
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
COSTACHE ANCA MARGARETA. “toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costache-anca-margareta/poezie/13992924/toamnaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.