Cum e sa nu stii ca te minti?
Continui sa le faci pe plac…
Dar lumea-n jur se schimba… simti?
Si ei… ei pentru tine… fac?
De ce traiesti in resemnare?
Chiar nu te vezi cat esti de mic?
A, nu…
Clopotnita jeleste
Ei pleaca toti la pas…
Si plang… si miseleste…
Il mint toti intr-un glas.
Nu stie… doarme-n pace…
L-or pune in mormant
Si nimeni nu va face
Tacutul juramant
Sa-l tina
Lucid intr-o lume confuza,
Sau pur si simplu… defect?
Greseste cine acuza,
Sau cine se crede perfect?
Ma leaga probleme ciudate
Si-ngroasa funia stransa
Pe brate legate la spate
Ce-n suflet
Vedea-te-as mort in camera din dos…
Aia…o stii tu… fara geamuri…
Si calul ce te-o trage… rapciogos…
Fugind de langa dric scapat din hamuri.
Sub racla ta din sticla inegrita
Sa-ti…
De ce sunt unii oameni răi?
Ce-i face din căței dulăi?
Am fost eu martor… se-nsera
Și lumea-ntreagă tremura…
Niciunul nu simțeam…
Într-un tăcut și gol tramvai
Un om tăcut… bogat la
Lumina de-afara dispare treptat,
Horatiu vorbeste de dragoste trist,
Citeaza poetu-ala mort si uitat
Ce merge calare pe ingeri la Hrist.
Vorbeste Horatiu cu moartea cea rece
Si-o-ntreaba
Si la aceeasi blestemata de rascruce
Nici nu mai stiu sa simt, dar sa mai scriu.
Ma zbat sa raman bun… o fi tarziu?
Si cata bunatate mai pot duce?
Tu, mila… dulce… pacatoasa…
Povara fara rost
