Confuz
Si la aceeasi blestemata de rascruce Nici nu mai stiu sa simt, dar sa mai scriu. Ma zbat sa raman bun… o fi tarziu? Si cata bunatate mai pot duce? Tu, mila… dulce… pacatoasa… Povara fara rost
Vecin fiind cu Domnul, ma uit in curtea Lui
Clopotnita jeleste Ei pleaca toti la pas… Si plang… si miseleste… Il mint toti intr-un glas. Nu stie… doarme-n pace… L-or pune in mormant Si nimeni nu va face Tacutul juramant Sa-l tina
Revelatia de seara
Lumina de-afara dispare treptat, Horatiu vorbeste de dragoste trist, Citeaza poetu-ala mort si uitat Ce merge calare pe ingeri la Hrist. Vorbeste Horatiu cu moartea cea rece Si-o-ntreaba
Picioarele lovind
De ce sunt unii oameni răi? Ce-i face din căței dulăi? Am fost eu martor… se-nsera Și lumea-ntreagă tremura… Niciunul nu simțeam… Într-un tăcut și gol tramvai Un om tăcut… bogat la
De ti-o fi sete
Vedea-te-as mort in camera din dos… Aia…o stii tu… fara geamuri… Si calul ce te-o trage… rapciogos… Fugind de langa dric scapat din hamuri. Sub racla ta din sticla inegrita Sa-ti…
Cuvinte urechilor surde
Lucid intr-o lume confuza, Sau pur si simplu… defect? Greseste cine acuza, Sau cine se crede perfect? Ma leaga probleme ciudate Si-ngroasa funia stransa Pe brate legate la spate Ce-n suflet
I-am spus unui... cuiva... odata
Cum e sa nu stii ca te minti? Continui sa le faci pe plac… Dar lumea-n jur se schimba… simti? Si ei… ei pentru tine… fac? De ce traiesti in resemnare? Chiar nu te vezi cat esti de mic? A, nu…