Cosmin Pop

Incerc sa gasesc Momentul cand te voi pierde Sa ti-l fur Si sa mi-l tatuez pe talpa Ca sa nu-l afli niciodata

Cu o lacrima Am sadit azi o lumanare La capataiul cerului albastru Intr-un colt de soare. Cu amintirea arzand Imi va calauzi pasii prin nemurire Pana cand voi saruta tărâna Si ne vom imbratisa

Cum poti tu fulg de zapada Sa ma faci sa sangerez ca lovit de spada? Cu ce drept te sinucizi inima? Oare nu sunt eu acela care-ti dau aer, Oare nu sunt eu acela care te tine in pieptul sau? De

Singura raza pe care-o nascocește un soare, Preludiul primei zi de primăvară, Un urlet pe straduța ce da-n maternitate, Timpanul apasat de vraja primei șoapte, Intâiul albastru ce uimeste

Lumea e o nesfârșită plutire Care se scaldă în ea insăși Culege un albastru de ici, un sărat de dincolo Tablou lichid cu rame albastre Scurs în vid în toate direcțiile ca picăturile de rouă pe

Atunci când totul pare c-a murit, Atunci când crezi că nu mai ești iubit, Când rostul tău in lume nu-l găsești Și ți-ai dori din viată să lipsești, Ascultă-mă! Odată numai poți muri, Odată te

Ah, sărută-mă dulce Cu sudoarea ta Nebunie, Vreau sa-ți beau pocalul Cu sânge de viu, Renaște-mi străfundul Prostit de iubire. Sedat de iluzie, Pustiit de gând. Vino, te invoc! Să-mi

Am zburat prin mine Și nu m-am găsit, Era prea mult tine. Atunci am incercat să mă găsesc in trupul tău, Dar tu nu erai in el, Doar materia ta era , tu nu. Așa mi-am dat seama că am

Materie, materie, Un zid murdar și trist In calea sufletelor noastre Care mănâncă vis. Iluzie dulceagă Menită să prostească, Pe ființa ce-o trăiește, Că nu există vrajă. Papila-i

Dacă aș fi fost pasăre Mi-ar fi plăcut să mă nasc zbor. Dacă m-aș fi numit pește Mi-ar fi plăcut să mă nasc innot. O vioară dacă eram Plângeam că nu sunt muzică. Dar din păcate eu sunt

Odată un copac se uita la mine. Mă privea cu florile pe care i le culegeam. Am intins o mână ca să-i rup o creangă Și m-a sărutat. Odată mă uitam la un copac. Il priveam cu ochii dar nu il

Undeva, la miez de nimica, eram eu. O incercare de gândire parfuma camera La ce bun o incercare, o strigare, Indurare! S-a strigat indurare! Odată, de doua ori… Infinit inmulțit cu zece la a

Nu te-am văzut niciodată plângând Ferestră. Mă inspăimântă simțul care-mi spune că pe mine mă plângi. Sau poate nu mă plângi pe mine? Mă plânge oare norul care te-a nins Și care fugărit de

Bine-ar fi să mor și să ajung in rai. Bine-ar fi să mor și să ajung in iad. Orice numai să nu mor fără de moarte Să nu ajung un mort nemuritor, Să nu fiu o fantomă Pe care carnea să plângă dupa

Cine te crezi gravitație Să mă pleznești de pământ Cu fiecare pas, pe care călcând, Mai mult mă indrept spre mormânt? Cine te crezi gravitație S-apeși peste trupul de lut Când buza, zburând

Sunt pentru ceea ce vreau, Vreau pentru ceea ce sunt. Trăiesc pentru că voi muri, Voi muri pentru că trăiesc. Ascult pentru că aud, Aud pentru că ascult. Iubesc pentru că sunt iubit, Sunt

Dacă n-ai fi din mine Inimă, Te-aș mânca. De ce? Pentru că ești rea. De ce? Pentru că mă bați Peste gânduri și peste cuvinte, Și mă lași fără de milă Să-mi aduc aminte. Pe ritmurile tale

Imi plange greu carnea Tocata in maini de amici In veacul ce-a fost , licurici Mai raman sa-mi redea amintirea. Un demon in cer s-a proptit In noaptea cu statice umbre, Lumina ce-odata a

Cu capul trist, intins pe spate, Cu ochii lipiti de tavan, Incerci sa iesi din Calea Cea De Lapte, Sa iti atarni la gat pamantul de margean. O data doar sa bata aripile gandirii, Ca visul sa

Un lant de tainice margele La gatul fiecaruia sta pus, Si fiecare dintre ele Se naste-n zori si moare la apus. Pe-al timpului lung fluviu, Ce curge-n infinit, Se sting cu fumuri sumbre

Vino la mine mare inspumata Sa-mi umpli golul larg din piept , Caci pe altarul suferintei , socot ca stau... Nedrept. Dreptate este oare cand pentr-un gand maret , A fericirii