Poezie

Carpe Diem

1 min lectură·30 decembrie 2003

Mediu

Atunci când totul pare c-a murit,

Atunci când crezi că nu mai ești iubit,

Când rostul tău in lume nu-l găsești

Și ți-ai dori din viată să lipsești,

Ascultă-mă!

Odată numai poți muri,

Odată te vei stinge dintre vii.

Apus ori răsărit de soare ,

O stancă dezgolită ori o mare

Deloc nu-ți vor lipsi?

Atunci când ființa veșniciei

Veni-va să te ia la ea acasă,

Tot ce privești, auzi sau gust iți lasă

Se va pleca in fața biruinței

Și te va părăsi.

Stând tolănit in putrede sicrie,

Inert , scobit de viermi , in murdărie,

Un trup ce se-mbăta odată

Cu altul ce-l dorea șoaptă,

Cadavru e acum!

Și-atunci de ce să nu trăiești?

De ce să nu zâmbești si să iubești?

Finalul va veni oricum,

De ce să stai s-aștepți pe drum?

Ridică-te si umblă!

Si moartea când te va găsi

Să poți să-i spui:

Eu am fost viu!

Și am trăit ca un nebun

Și-acum dansez pe-al meu sicriu

Că-n rai nu vreau să vin!

002.269

Cosmin Pop. “Carpe Diem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-pop/poezie/59599/carpe-diem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.