Cosmin Fence

Poezia a avut ca punct de plecare extazul declanșat de ninsoarea ce cădea peste oraș... pe parcurs s-a transformat într-o declarație de dragoste. Prin forma sa, este la fel de infantilă ca și bucuria produsă de zăpada imaculată pe de o parte și de amintirea fetei iubite pe de altă parte. De asemene, extazul este sugerat si de alternanta rimei (încrucișată, pereche, îmbrățișată și iar încrucișată) la fiecare strofă. Revenirea la rima încrucișată la ultima strofă (ca și la prima) face legătura între peisajul de basm și sentimentele față de peroana iubită, conferind totodată o formă circulară poeziei.
Încerc să fac versurile mele accesibile tuturor și nu doar celor \"citiți\", asumându-mi riscul unor etichetări de genul \"manea\". Poeziile mele nu trebuiesc citite, ci trăite.

Imi place ideea de \"moarte intr-un spatiu ateu\" de care incerci sa scapi.
Atributul olfactiv al mortii si al pustiului sunt foarte frumos descrise si creaza o atmosfera sumbra si minunata in acelasi timp.
E o poezie ce arata intr-un mod minunat ideea sumbra a mortii...