Stau singur la geamul deschis,
Văd totul iarăși prin vis,
De foame și somn sunt iar amețit.
Aș vrea să m-aplec pe geamul deschis,
Dar este prea jos, nimic n-aș fi pățit.
Și gălăgia parcă m-a
Viața-i mult prea scurtă
Pentru a fi pierdută.
Viața-i mult prea complicată
Pentru a trăi-o dintr-o dată.
Viața este unicat,
Dar poți trăi și repetat.
Și totuși ea-i cuprinzătoare,
Cu clipe
Trăim într-o lume minunată
Pe care deseori omitem a o vedea
Fie dintr-o cauză ciudată,
Fie că suntem blocați așa
Într-o lume-antropizată
Brutală… și, foarte ciudată,
Cu forme nefiresc
Din somnul ce te-a amorțit
Să te trezesc eu aș dori,
Să nu mai fiu așa de amețit
Și să fiu liber a te iubi.
Ființa ta-mi pare un zid
De care iubirea-mi se izbește
Și calea ei merge în
Ninge ca-n povești
Pe străzile aglomerate;
Iarna ne aduce vești
Prin fulgi de nestemate.
Sunt vești de sărbătoare
Ce stârnesc aglomerare
Prin orașul îmbrăcat
În strai nou și
Plânge inima-n mine
Că nu te am pe tine...
Plânge și sufletul meu
Că ești un curcubeu
Mult prea frumos și departe,
Iar eu, de tine nu am parte.
Plânge natura din jurul meu
Pentru durerea ce-o
