Cosmin Dragomir
Verificat@cosmin-dragomir
„ne maimuțărim tot timpul - Cioran”
dacă nu avem haz măcar să fim penibili, scriu de cativa ani, public de cativa ani, ma doare de cativa "e mai bine pentru ei sa ma urasca. asta ii face mai vigilenti. in general avem de a face cu prea mult cacat terapeutic" (Saul Below). E-mail: cosmindragomir21@yahoo.com, id-ul aidoma…
Pe textul:
„Despre putere, cu schiurile la plimbare prin pădurea de semne postmoderne" de Ioana Petcu
Postmodernismul, post-postmodernismul,sau transmodernismul (theodor codreanu) sunt încăpătoare. momentan, se experimentează, și încă cu simț de răspundere. Principalul lucru pe care li-l reproșez este lipsa unui personaj. majoritatea scriu la persoana I. Proza noastră parcă nu poate ieși din autoficțiune, ceea nu este normal. dar aici se văd clar diferențele d epromoții: Lucian Dan Teodorovici, DAn Lungu, Florin Lăzăreascu, menționez numai trei din grupul de la Iași scriu altfel, și scriu bine. Nici 69 a lui CHiva nu-i un roman prost, ca să nu mai vorbim de Băgău. de partea cealaltă a baricadei Al. Vakulovski cred că primul prozator din ciclul celor enumerați de tine, cu al său Pizdeț - de care am scris de rău, poate pe dendrept, merita un punct în plus ca descălicător de țară, sau Claudia Golea sunt sunt slabi. cel puțin Claudia este sub orice critică.
faptul că se vînd este de bine. se mișcă ceva în domeniul literar. însă trebuie să avem grijă ce lăsăm să rămînă și ce dăm uitării, pentru că, deși avem mult balast, o alchimie facilă, la îndemîna tuturor, ne poate transforma în cei care lasă moștenire succesorilor și cărți recomandate
Pe textul:
„Despre putere, cu schiurile la plimbare prin pădurea de semne postmoderne" de Ioana Petcu
revenind la VIanu, și la puterea imagii decid: fontul mare, pagina aerisită, grafica de calitate superioaară, imaginile, pot face o carte vandabilă. iar dacă se vinde să nu considerăm că-i proastă pentru că s-ar putea să avem surprize.
Întotdeauna Cosmin DRagomir
Pe textul:
„Despre putere, cu schiurile la plimbare prin pădurea de semne postmoderne" de Ioana Petcu
Să vă spun o poveste. Prin 96, eram cu tata, care e pictor, în LIești, un sat din Galați, unde părintele meu pusese mîna pe o lucrare grasă. avea de pictat, mîzglîlit vreo 10 palate țigănești. am băgat imitație de marmură și furnir toată vara pe bani frumoși. Rromul are o tradiției la care ține, pe care a modernizat-o la suprafață dar nu răstălmăcit-o așa cum afcem noi. Au o concepție diferită, o altă mentalitate, un alt ritm de viață și alt etalon de valori. Problema noastră a tuturor celor care etichetăm lapidar rromii stă în ușțurința catalogării în necunoștință de cauză. știm cu toții, suntem atîțai analiști în țara asta că mă mir cum de mai există și alte munci. aș vrea să pot scrie mai mult, dar, o tratare a subiectului, dintr-un alt unghi va face obiectul unui articol personal. Miriam bravos.
Pe textul:
„Rromii - între adevăr și prejudecată" de Miriam Cihodariu
RecomandatPe textul:
„poezie pentru Monique, frumoasa din Bragadiru" de Liviu Nanu
Pe textul:
„Mi-a văzut careva căciula?" de Mihai Ciobanu
Pe textul:
„dezintoxicări" de Cosmin Dragomir
Pe textul:
„dezintoxicări" de Cosmin Dragomir
Daniel - mie epitetul urât îmi suna prea suav pentru a caracteriza indignarea, abjectivismul simțit
Pe textul:
„protest" de Cosmin Dragomir
Pe textul:
„Mi-a văzut careva căciula?" de Mihai Ciobanu
Ceea ce tu faci aici este doar filosofie ieftină. au spus-o mulți înaintea ta, așa că nu aduci nimic nou, nimic demn de interes. Nu zic că specalațiile tale, socilogico-filosofale, nu sunt bune, dar sunt uzate, și chiar sîrțîie și la stilistică și la concept
Pe textul:
„Mi-a văzut careva căciula?" de Mihai Ciobanu
Pe textul:
„poezie pentru Monique, frumoasa din Bragadiru" de Liviu Nanu
Pe textul:
„din dedin dedinspre toate" de florian stoian -silișteanu
Pe textul:
„Marea, tablă de smarald" de carmen mihaela visalon
ncercările literare atunci le prezentăm, însă avem dreptul de a ne înșela. din păcate, dacă ne înșelăm, dacă un autor încearcă să ne spună ceva și noi nu prindem, e numai vina autorului. Nu există cititori proști ci doar autori slabi
Pe textul:
„Marea, tablă de smarald" de carmen mihaela visalon
Mihaela, cultura japoneză, în esență, permite crearea unor asemenea stihuri.- ei pot concentra mult mai lucid o seamă de imagini într-o cantitate atât de redusă de cuvinte. Vorba lui Borges, \"e o crimă să scrii o sută de pagini despre ceva pe care îl poți prezenta doar în cîteva rînduri\". ceea ce mie nu-mi convinde, este o lipsă a liantului. simpla alăturare metofircă nu ajută, ideea devine ambiguă, pe cînd la orientali exact pe acest lucru se pune baza. tu nu ai continuitate, asezonezi imagini diferite, contondente liric. Poate din acest motiv, imitațiile de haikuri neaoșe nu se ridică la nivelul stilul care a consacrat genul.
Petre are și el dreptate
Pe textul:
„Marea, tablă de smarald" de carmen mihaela visalon
Pe textul:
„Profeție cu premeditare" de Cosmin Dragomir
RecomandatPe textul:
„Profeție cu premeditare" de Cosmin Dragomir
RecomandatPe textul:
„Profeție cu premeditare" de Cosmin Dragomir
Recomandat