Cosmin David

sincer sa fiu, nu mi place deloc strofa 3, mi se pare puerila, ma distrage cumva de la aerul serios pe care l dai poemului pana acolo; titlul mi se pare cam pretentios, dar democratia de aia-i democratie...in rest mi a placut, si finalul, si inceputul
per total, cred ca merita o apreciere poemul tau

poemul imi da senzatia de nou, nimic nu este fortat, jocul de idei nu se departeaza prea tare de traiectoria principala. imi place mai ales modul in care evolueaza ideile, spre exemplu 1-//eu vroiam să avem viața pămîntenilor ..si 2-plină, în principal, de uimire//..pentru ca mi-o placut tare si pentru ca cineva mi-o dat nivel, di la mini pentru poezia asta-o steluta

foarte, foarte frumos..

Adrian, ceea ce apreciez eu la textele tale este tupeul si faptul ca esti imprevizibil. mi se pare ca ultima strofa putea lipsi, mi se pare prea stridenta trecerea facuta de tine acolo; fain titlul
zi buna

deci sa luam cu inceputu: //te ating usuratic// mi se pare pretentios, dar mi am zis ca hai ca merge, poate intr-un anumit context, poate cumva, am zis ca e ok. numa ca continuarea vine cu o stupizenie gen// in spatele buzelor//, adica unde mai exact? ce, eroul nostru liric i-a facut iubitei o disectie si a ajuns acolo unde se presupune a fi spatele buzelor?? si nu numa ca o atinge in spatele buzelor, dar asta se intampla bunaoara cu un singur deget, care deget? indexu, inelaru, aratatoru, mijlociu? de ce? cum? e oare mesaju textului e de o subtilitate intr-atat de rarisima daca nimeni nu intelege ce-o vrut sa spuna tandrul nostru poet...as fi acceptat //te sarut in apoi//doar daca m-ai fi convins ca /te sarut in apoi/-ul asta e ceva gen al treile san( stii tu, total recall)...am mai vast o idee de la nichita pe la mijloc, si mai mult nimic..mna..seceta
parerea mea e ca e un text slab, fara coerenta mai ales, incurcat, chinuit ca si insusi sufletul poetului nostru care, in loc sa vina cu niste explicatii in baza carora scrie niste versuri care se vor revolutionare, face atac la persoana
zi faina

eu cand zic Carmen Macelaru ma gandesc la texte consistente, imagini puternice si foarte multa lectura in spate. dar se pierde, se pierde tocmai prin consistenta poemului, prin multitudinea de idei pe care le abordezi, iar la final ceea ce-mi ramane din lectura textului e /Tu nu ai nevoie de o femeie, tu ai nevoie de un diavol/ imagine intr-adevar puternica, dar care se dilueaza pe parcurs si imi lasa senzatia ca in text,in loc de unul, apar mai multe nuclee, de parca nu ai sti unde nume sa-i atragi atentia cititorului.
cu obiectivitate si cu stima
o zi buna

oare dumnezeu tine cu real sau barca?:?

- prima strofa este inteligent construita, sunt niste judecati de toata frumusetea
- intregul poem din punct de vedere conceptual e bine legat
- imaginile is de impact
- finalul mi-a smuls un zambet amarui
cu tot respectul,
o zi buna

desi reuseste sa fie imprevizibil, asta nu ajuta cu nimic textul. o gramada de lucruri nu se leaga, se simte tendinta asta de a incifra cat mai mult, de a abstractiza pana la refuz:

timpul stropit în pietrele cauzatoare de moarte?!

și a reușit să nu se mai numească
a reușit să nu-și mai amintească nici măcar chipul muntelui
în care a sfârșit o moarte?!

dar în gura ei
trăiau spitalele de nebuni ca niște răni uriașe
parțial nedecedate??..versurile acestea ma indeparteaza pur si simplu de text. /stricată până în largul apucăturilor/ mi se pare destul de fain..in rest..titlu bombastic si o ultima strofa in deraiere din cauza ultimelor doua versuri. cred ca un poet nu trebuie sa scrie doar pentru el, dar si pentru ceilalti.

am fost sincer cu textul, numai bine

George, eu am mai trecut prin pagina ta si stiu ca ai resurse pentru ceva mult mai bun decat textul de fata; mi se pare ca e prea simplist, in prima strofa ai dat o pe rima, dar si ea sufera de boala se pare, si continui, n-as spune ca rau, dar in mod sigur nu bine; acel aproape-aproape si incet-incet sunt ca dinamita la baza poemului care si asa nu prea pare veridic
in speranta ca voi descoperi texte mult mai bune, te salut

Mihai, eu ca simplu cititor spun ca ai un fel inconfundabil de a dirija discursul liric. vocile care nu recunosc stilul probabil ca vad aici mai mult proza decat poezie, dar e clar ca stii cum sa mentii echilibrul dintre. important e ca mie ca cititor imi place, si ca Fonte Boa e un loc in care imi doresc sa ma intorc, important e ca expresii ca / pui de andorinha/, /pahar cu rom căprui/ si alte asemenea, sunt ca o carte de vizita a poemelor tale.
numai bine si sper sa nu-mi fie recomandat comentariul dinainte sa apara

/dar dacă ai galerie
îți înghiți mai ușor lacrimile/...cele mai frumoase versuri dupa parerea mea.

si mie mi-a placut poemul; are tupeu, versurile curg natural, fara fortari inutile, ating acea stare pura. sunt de acord, totusi, cu modificarea propusa de Gabriel
un gand bun

/să simt cenușa prin găurile pantofilor/,
frumos aici: /sfârșitul unei zile nu e un capăt de drum
e poate doar
scufundarea încă unui soare/,
/ai devenit prizoniera acestui poem/ si ultima strofa inclusiv sunt doar cateva lucruri care mi-au placut. cred ca pentru usurinta cu care jonglati cu cuvintele merita sa continuati, cred ca aveti ceva de spus:)
un gand bun

recunosc ca imi plac textele construite parca din nisip miscator. poemul de fata mi se pare de-a dreptul frumos. lasa impresia ca chiar si atunci cand vorbiti despre nesiguranta, imprevizibil, o faceti cu un aer atat de sigur. cred ca cuvantul /pietros/ este in plus (scuzata sa-mi fie indrazneala)
un gand bun
Octombrie

textul acesta e de o frumusete specifica; cuprinde anumite categorii de varsta impreuna cu trairile specifice acestora:
/îi tremura glasul
avea 17
aveam 20
ea primăveri
eu toamne/, apoi:
/eu gentleman
ea prințesă
pînă prin 89
cînd ea 20
eu 23
ea dacie
eu bicicletă
ea primăveri
eu toamne/, acestea sunt partile care mi-au placut cel mai mult. finalul vine ca un fel de sah-mat, mi-a transmis detasare fata de povestea spusa. cred ca oricare alt final nu s-ar fi potrivit deloc.
pentru simplitatea scrierii si pentru multiplele valente ale mesajului
aveti respectul meu:)
Octombrie

Birdie, dupa amurg, cunoaste libertatea; eram curios sa stiu cum se termina povestea. mie imi place textul asta, dar mai ales modul in care se termina / ma face sa cred ca a ramas loc pentru o eventuala continuare/. primele doua versuri m-au facut sa zambesc, dar am avut eu impresia ca se vorbeste si despre fatalitate.
un gand bun:)
Octombrie

in penultimul dvs comentariu ati scris//dumnezeu este redus la o singura silaba, cam atat merita in ziua de azi.//...iar mie mi s-a parut o exprimare nefericita, se putea de spus si altfel. oricum, nu este vorba de sentimente neplacute, poate doar de o neintelegere.
mult succes in continuare!

mi-a placut aceasta poezie. titlul mi se pare un fel de prolog. mie ca cititor mi-a lasat senzatia unui discurs care nu creste in intensitate, dar nici nu scade, reda o stare uniforma pe tot parcursul poemului. imagini frumoase, final inspirat.
numai bine:)
un cititor

mie mi-a placut prima strofa in mod special. de ce? pentru ca are acel/treci peste greata/ care socheaza discret dupa ce pana acolo discursul a fost unul melancolic. in calitate de al 33-lea cititor, voiam sa spun ca poemul emite unde pe care cititorul din mine le-a receptat:)
un gand bun