Ma amuz mereu de toate
Cele scrise intr-o carte
Ce-i trimisa de departe
Cu un sarut.
Niste sloave zdruncinate
De condeiuri rasfirate,
Pe foi albe aruncate
De un poet.
Cel dintai e C-ul
Tu, judecator, iar eu, inculpat,
se facea ca ne jucam
de-a copilaria.
Eu te tineam strans de mana
pentru a nu te pierde vreodata
printre straini,
printre oameni
de care am fugit toata
Chiar daca zilele imi sunt tarzii,
Chiar daca noptile imi sunt aproape,
Mireasma ce te simt departe,
Eu tot am sa miros!
Cgiar dac-ai otravi cafeaua,
Chiar vinul de-ai schimba in
Si, iata! ca traim si timpul meu
Sa fug de tine si sa fug de eu,
Sa plec din mine si sa las cu greu
Tot ce-i al tau!
Sa fiu al meu, si nu al tau,
Pe negrul drum, blestemul meu
Din prorociri
Tu nu mai poti sa razi cu mine.
Si nici sa plangi nu iti mai vine,
Esti un adio spus de tine
De demult.
Caci mi-e mai simplu sa fie eu,
Acel uitat de Dumnezeu,
Pierdut in zile. Un
Poate tu, poate eu
Te-am iubit. Dar nu vreau
Sa iti spun ce a fost
Sau sa-mi spui ce n-am fost
Poate tu, sigur eu
Te-am strigat nicaieri
Si-ai raspuns din trecut,
Prea tarziu sa
Sunt sfarsit de pamant.
Sunt apus mohorat.
Un altar nepatruns,
Lumanare in vant.
Ma topesc nesfarsit
In speranta si gand.
Asta-i ceara ce sunt
Si ma duc in pamant.
Si ma sting si tot
Ma uit la cana ce-ai lasat pe masa,
La umbra ce-ai ramas pe panza albastra,
La pasii-ascunsi in colt de casa
Ce m-au lasat pustiu si-nstrainat.
Penelul si cu mine-am mai ramas
Sa ascultam un
Vino!
Vino!
Tot ce vreau
este linistea pe care
doar Cerul mi-o poate da.
Atunci, cand o gasesc,
Repaosul imi spune:
“E devreme!”
si strig:
Vino!
Vino!
Ajuta-ma sa urc!
ianuarie
CC