Doua semne
Ma amuz mereu de toate Cele scrise intr-o carte Ce-i trimisa de departe Cu un sarut. Niste sloave zdruncinate De condeiuri rasfirate, Pe foi albe aruncate De un poet. Cel dintai e C-ul
Capete de acuzare
Tu, judecator, iar eu, inculpat, se facea ca ne jucam de-a copilaria. Eu te tineam strans de mana pentru a nu te pierde vreodata printre straini, printre oameni de care am fugit toata
Chiar daca...
Chiar daca zilele imi sunt tarzii, Chiar daca noptile imi sunt aproape, Mireasma ce te simt departe, Eu tot am sa miros! Cgiar dac-ai otravi cafeaua, Chiar vinul de-ai schimba in
Furtuna si copacul
Si, iata! ca traim si timpul meu Sa fug de tine si sa fug de eu, Sa plec din mine si sa las cu greu Tot ce-i al tau! Sa fiu al meu, si nu al tau, Pe negrul drum, blestemul meu Din prorociri
Sa nu ma chemi!
Tu nu mai poti sa razi cu mine. Si nici sa plangi nu iti mai vine, Esti un adio spus de tine De demult. Caci mi-e mai simplu sa fie eu, Acel uitat de Dumnezeu, Pierdut in zile. Un
Eu si tu
Poate tu, poate eu Te-am iubit. Dar nu vreau Sa iti spun ce a fost Sau sa-mi spui ce n-am fost Poate tu, sigur eu Te-am strigat nicaieri Si-ai raspuns din trecut, Prea tarziu sa
Sfarsit de lumanare
Sunt sfarsit de pamant. Sunt apus mohorat. Un altar nepatruns, Lumanare in vant. Ma topesc nesfarsit In speranta si gand. Asta-i ceara ce sunt Si ma duc in pamant. Si ma sting si tot
Biletul alb
Ma uit la cana ce-ai lasat pe masa, La umbra ce-ai ramas pe panza albastra, La pasii-ascunsi in colt de casa Ce m-au lasat pustiu si-nstrainat. Penelul si cu mine-am mai ramas Sa ascultam un
E devreme!
Vino! Vino! Tot ce vreau este linistea pe care doar Cerul mi-o poate da. Atunci, cand o gasesc, Repaosul imi spune: “E devreme!” si strig: Vino! Vino! Ajuta-ma sa urc! ianuarie
