Poezie
Furtuna si copacul
1 min lectură·
Mediu
Si, iata! ca traim si timpul meu
Sa fug de tine si sa fug de eu,
Sa plec din mine si sa las cu greu
Tot ce-i al tau!
Sa fiu al meu, si nu al tau,
Pe negrul drum, blestemul meu
Din prorociri ascunse greu
De Dumnezeu.
Uitasem lumanare si destin,
Uitasem mama, deveneam venin
De tine si de mine plin
Ca sa te am.
Ma transformam incet in fum
Carat de vantul tau nebun
Sa aduc cu mine numai scrum,
Destin distrus.
M-ai vrut copac la tine-n gand
Doar eu si alti copaci plangand,
Cu ramuri triste, tremurand
Sub ploaia ta.
Si, poate ca voiai sa tai pe rand
Copac dupa copac, razand
Ca o furtuna ce reteaza gand
Cu fulger alb.
Iar daca toamna mi-a venit acum
Si ruginesc incet in drum,
Ajunge-voi iar timpul bun
De verde crud.
Eu te blestem, furtuna rea,
Sa vii din nou in calea mea,
Sa ma apleci la poala ta
Cu vant de timp!
Caci doar asa mai pot afla
Ce vant mai bate-n viata ta,
Cu praf sa-mi speli coroana grea,
Copacul tau.
Iulie 2001
001.429
0