Poezie
Astea-s lacrimile mele !
1 min lectură·
Mediu
Astea-s “lacrimile mele”,
Þi le-am spus cu atâta dor,
Să-nveți carte dragul mamii,
Să te faci un scriitor,
Să le-nșiri într-o poveste,
Mai bine sau mai stingher,
Ca să știe strănepoții
C-am fost o. . . “mamă de fier”.
Altele, de mai “încoace”
Nu ți le mai povestesc,
Le-ai trăit și tu, copile,
Nici nu vreau să-mi amintesc.
-Da mamă! Le știu pe toate,
Le-am trăit și le țin minte,
Pâinea neagră de secară
Și mâncarea, un “blid de linte”.
Sapa, coasa, plugul, grapa,
Furca și claia de fân,
“Csendorii” cu pene roșii!
Și primarul cel hapsân,
Cotele de grâu predate,
Și atâtea dări impuse,
Nu am să le uit măicuță,
In mintea mea sunt incluse.
Mamă! O să mai țin minte,
Viața ta plină de jale,
Un destin atât de aspru
Ce-ți “croise a ta cale”,
Vorbele-ți mai mult cu lacrimi,
Când mereu mă-n povățai:
-“Să-nveți carte dragul mamii,
Că-nvățând de toate ai”.
“E tris dar adevărat.
Viața \"Ta\" atât de dură, mamă,
m-a îmbărbătat”.
Corneliu.
Din ciclul :
Prea multe lacrimi mamă
021.655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- corneliu zegrean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
corneliu zegrean. “Astea-s lacrimile mele !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-zegrean/poezie/237943/astea-s-lacrimile-meleComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Revin, pentru a-mi cere iertare ca am uitat sa spun la ceea ce ma gandisem in prima clipa cand ti-am citit poezia (nu stiu ce-mi veni sa caut numai \"greseli\", e o deformatie legata si de munca zilnica, dar nu se poate scuza totusi...): ca mama ta, acolo unde se afla ea, e cu siguranta acum fericita ca lacrimile ei au devenit o poezie, caci suferinta mamei \"e un cuvant ofilit/un sambure-i inchis in rotundu-i.\" De aceea iti multumesc si eu frumos in numele mamei tale.
0

O, uitasem sa spun ca-ti multumesc pentru un comentariu cu culoare locala, dejeana:) pe care il scrisesesi la o poezie de a mea pe care s-a intamplat mai apoi sa o sterg. Comentariul tau il tin totusi minte...da, imi amintesc de povestile parintilor, cum ne-am mutat in pod la inundatie, eu in leagan inca...