Poezie

Mușcând din mărul… „Acru”

2 min lectură·15 mai 2008

Mediu

Te-am văzut încântătoare

Și cu tine am vrut să zbor,

Dar… Aripile mi-ai fost frânte,

Doamne! Astăzi… Rău mă dor.

Corneliu

Te-am cunoscut demult, întâmplător,

Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,

Când mi-ai cerut direct și… Rugător,

Spunându-mi: -Vrei să merg cu tine acasă?

Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,

Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,

Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat

Am spus un “Da”, dar... pentru altădată.

Ai insistat din nou, cu multă gingășie,

Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,

Să-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,

Vom fi numai alături, ”petale” dintr-o floare.

Acesta e-nceputul unui destin nescris,

Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,

Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis

Pe care mi-l doream, în… “Era” viitoare.

Și timpul a trecut, cum numai el o știe,

Mi-a alertat îndemnul să fac ce mi-ai propus,

Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie ?

Mușcând din \"mărul\" acru, viața mi-am distrus.

De aceea-ți spun adio! Rămâi ce-ai fost, o… „floare”,

Iar pentru mine leacul: „Un șarpe veninos”,

Chiar dacă rana, din pieptul ce mă doare

Va dăinui în veacuri, nu pot să-ți fiu „Prinos”

Mai bine ard pe rugul, a unui timp ce trece,

Blestemul mă cuprindă! De nu am fost un… „sfânt”

Iar Tu! Petala sumbră, de pe pământul rece,

Strivită precum meriți, sub un călcâi ce-i frânt.

Corneliu 10.05.2008

001.443

corneliu zegrean. “Mușcând din mărul… „Acru”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-zegrean/poezie/1783223/muscand-din-marul-acru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.