Înfiriparea tîlcului

Tâlcul din poezia ta, Cornel, este că ea nu este o poezie, este un tablou cu senzații olfactive(\"mireasmă de suflet\", \"adieri rășinoase\"), auditive (tropot, jar - eu aud jarul!) și vizuale,evident, în ocheade aruncate leacului zăpezii.
Cred că a picta prin cuvinte nu e deloc ușor, de aceea apreciez penelul ce a dus la acest tâlc peisagistic, susținut și de latura sa interioară. În fond, cele mai depline peisaje tot în suflet se creionează.