Haiku

ceruri deschise
furtuna e dincolo:
ai trecut podul !

Ai surprins foarte frumos rasaritul soarelui. Zvonirile suna bine, gongurile la fel, ambele-s departe de clisee.
Ca sa nu mai zic ca forma de haiku este respectata intru totul, lucru pentru care stiu ca mana maestrului trebuie sa fie una sigura, sa aiba talent (si poate si ceva munca, efort in spatele unor lucruri atat de simplu spuse?)
Felicitari, mi-a placut acum, catre apusul astrului, sa citesc despre rasaritul lui. :)
[Si despre furtuna Alinei; recunosc ca am tras cu ochiul. :)]

Alina, ai așteptat momentul. Poate chiar l-am trecut, simt și eu că e ceva mai organic, mai viu, scăpat de artificiozitate. O replică demnă de talentul tău care mă onorează. Mă bucur și mai mult că am reușit să te provoc la o îndrăzneală bănuiesc cu totul nouă.

Carmen, mulțumesc. Cum vezi, am luat-o de la sfîrșit. Simt că s-ar putea să mi se potrivească genul. Mă obligă la o anume rigoare. Și asta nu-mi displace. Talentul și munca sînt totdeauna compensate de bucuria împlinirii.