Însemnări aforistice XVII

Iluzia competenței. Că virtuozitatea mijloacelo ar putea salva mîrșăvia scopurilor. Eroism. Să-ți meriți faptele. Poemul. Întîi de toate gustul sîmburelui e tăria, ca bucuria roditoare înlemnită în durere. Toată măreția omului stă în grațioasa osteneală cu care își suportă nimicnicia. Plictiseala - modul meu de a nu agrea divertismentul. Poezia - supremul argument ontologic. Virilitatea răzbună vulgaritatea bărbăției. Suferința nu dă drepturi, crează însă obligații. Modestia e doar prisosul de știință, simțire și fantezie cu care nu mai forțăm porțile succesului. Doriți să mă cunoașteți? Permiteți-mi să-mi reglez transparența.