Reabilitarea întunericului (motivul umbrei în poezia și aforistica lui Blaga IV)

Cu titlul de mai sus, un aforism blagian ne face atenți că: \"Cetățeni ai tenebrelor nu sînt numai duhurile rele, ci și izvoarele.\" O veste bună dacă n-ar fi de fapt decît divulgarea ignoranței și neglijenței noastre frivole și culpabile în a accepta fără să mai cercetăm toate prejudecățile acuzatoare.

Am fi adesea mai ciștigați dacă am lua seama la cele ce nu cuvîntă, însușindu-ne o anume \"înțelepciune (poetică) de grădină\", care știe fără s-o spună că: \"Decît orișice lumină / mult mai rodnică e taina\" și ne recomandă cu aceeași tăcută sobrietate:

\"Cine are în adînc
pe la morți vreo rădăcină
să și-o țină sub pămînt,
neatinsă de lumină.\"

Astfel, am putea pricepe mai lesne că \"numai noaptea e generatoare\", că \"noaptea e patria tuturor semințelor\". O frumoasa înscenare mitică prinsă în însemnarea aforistică cu titlul \"Elanul insulei\" vine să confirme prielnicia întunericului:

\"Insula de coral crește din fundul mării pînă la suprafață: aci ascensiunea e tăiată de foarfecele nivelului. Elanul coralului, zbucnind din adîncimi, e intreținut de toate nuanțele întunericului, dar de lumina banală a zilei - nu.\"

În cele din urmă, pînă și lumina nu este decît o faptă sublimă a întunericului, rouă izvorîtă din truda și chinul ascuns, căci iată ce spun \"Tablele legii\":

\"Astfel odată, în timp ce fruntea asudă
sînge, și cerul - în stele dînd -
asudă lumină, vei ști-n întuneric
singur pe cruce să urci și brațele-n cuie
sa ți le-atîrni amîndouă.\"

Maiestatea întunericului se vădește însă ca \"permanență a nopții\", căci \"într-un fel - aflăm din alt aforism - noaptea, Marea Noapte, este permanent deasupra noastră - chiar și ziua. Albastrul de zi nu este decît un început de întunecare spre negrul absolut, spre bezna cosmică.\"