Cornelia Georgescu

Freamăt de șoapte Se zbate-n uitare; Ziuă și noapte, Lună și soare... Ocean de cuvinte, Izvor nesecat, Zburdă prin minte, Pe drum neumblat. Petale de gânduri Visând nemurire;

Azorică n-are frică, Chiar un Cerber el se crede; Se zburlește la pisică, Dar o „tunde” când o vede.

O șampanie pe masă, Pe perete – un tablou; Lângă mine-i o \"frumoasă\" N-o ating, că-i bibelou.

Chiar dacă nicicând la școală Nu-nveți ce-i o epigramă, Constați că-i greu să reziști Printre-atâți… epigramiști!

În decembrie, la cramă Vinul dulce îl îmbie, Iar acas’, la scumpa doamnă Spune că-i… toamnă târzie!

vântul șuierând – pe poteca pustie căzând castane