cornel marginean

Ma bucur ca la fel mie, ai adus inaintea ta, citind textul, persoana si opera lui Constatin Noica. Consider ca inca opera sa nu este cunoscuta, chiar daca s-a tiparit destul de multa carte.
Despre singuratatea pe care o descrie si de care a avut parte, ea este asa a oricarui om, doar intelegerea si intrebarea despre starea aceasta, sunt ale filozofiei.

Ma tin la curent cu interesantele tale remarci. Ceea ce nu stiu, de ce crezi ca sunt asa de subiective. Nu prea par. E o forma de modestie sau o forma de a explica unele limite posibile si firesti.
Cu stima.

Servus Anton
In textele tale scrii ca mergi sau vii de la ,,lucru,, si continui cu ideea respectiva, din context. Am retinut acea formulare care mi-a placut pentru simplitatea ei si pentru sinceritatea pe care o ai. Muncesti intr-o fabrica de automobile dar si scrii in acelasi timp. Deci esti o persoana mai putin obisnuita. Aici iar suntem colegi, ca pe vremea liceului. Deci Germania este o tara a unor oameni la nivelul demnitatii motivate moral si mai putin material. Este o forma a vietii voastre pe care eu nu am perceput-o, pentru simplu fapt ca exista si parea fireasca. Un alt punct al tau este cel al managerilor de profesie.
Aici e o dilema, daca meseria de manager este sau nu posibila, fara a incasa mai intai gustul amar al realitatii tehnice si organizatorice dintr-o fabrica. Este exact motivul pentru care ei pot pretinde orice aberatie, (din punctul de vedere al celui ce transpira )fara sa li se para anormal. Pe asta mizeaza teoria generala a managementului. La noi contestarea acestui tip de manager este la moda si face parte din firea romanului.
Dar este totul discutabil pentru ca rezultatul contezaza si nu drumul pana acolo.
Re.. la doua remarci scurte:
Evocarea unei romance pierdute este paralela cu dorul de Romania. Cred ca cea mai frumoasa fata din sat era nemtoaica, dar nu specifici din ce sat era acea romanca. Suna a razbunare casatoria ta? Ai totusi avanatajul ca inca o poti admira pe cea mai frumoasa fata din sat.
Mersi de vizita si de steluta:)

Servus Anton,
Am fost in Germania de curand. gasesti pe pagina mea un text despre niste impresii.
As vrea sa te rog sa le citesti si sa imi spui parerea ta. Tin la asta, cred ca esti cel mai avizat. Ma refer la perceptia mea asupra Germaniei.

am mancat un ultim :i
:)

1.Adrian, mersi:)
2. o parere, in contextul intregului text de aici

despre preludii si sex
pot sa scrie si barbatii
dar despre ce stim din DEX
zic: sa ,,le,, lasam pe alti

Poezia ta este plina de imagini care ma pun in situatia sa am intreb de ce simti nevoia sa le scrii. E durere prea
multa si dragoste este dar intr-un mod greu de cuprins.

Am citit textul tau si toate celelalte 5 despre ce se petrece in societatea germana si le-am gasit foarte interesante, bine scrise si cu un bun simt al observatiei. Mai ales esentialul abordat ironic sau critic. Si eu sunt un mai vechi absolvent al unui liceu pentru constructii de masini si ma simt un fel de coleg al tau din acei ani.
Mersul istoriei in Germania este reprezentativ pentru intreaga Europa, inclusiv pentru noi cei de la marginea ei si linistea pe care o face distanta mereu mai mare dintre clasele sociale nu este o constatare fericita. Astept noi texte pentru a sti pulsul, asa cum il iei in fiecare saptamana.

Felicitari pentru lansare si pentru succes.
Lansarea unei carti e ca o noua nastere,
sa ai deci, o viata lunga si plina cu bucurii.
Cu stima,

lui Dan, de la sensul vag al ,,sexului,,

varianta unu

un cuvant ce stabileste
ce esti, fata ori baiat,
a ajuns in romaneste
verbul cel mai cautat

varianta doi

un cuvant ce stabileste
ce esti, fata ori baiat,
a ajuns in romaneste
substantiv, in loc de pat

sa nu afle dar yogini
de coelho si minute,
doar sa dea jos un bikini,
ei muncesc vreo doua sute

cel mai lung sex cunoscut
a durat o zi intreaga
timp ca ea sa inteleaga
de ce numai, un minut...

excelente toate!

un preludiu calculat
poate duce la turbare
daca-n tolba mai ramane
pentru gata, ceva tare

Iar am absentat...imi cer scuze si va multumesc ca ati parcurs textul, cam lungulet, despre cum am vazut eu tara noastra printr-un geam, montat intr-o tara occidentala. E discutabil totul, cum spunea Radu, doar parerea de rau ca viata noastra trece ( oricum) in acest mediu social si public este pentru mine indiscutabila. Loredana, poti fi sigura ca ramancele sunt foarte frumoase, nemtii vor munci inca un mileniu la slefuirea automobilelor ca sa le ajunga, dar au si nemtoaicele calitatile lor foarte importante. Din pacate, ai dreptate in legatura cu educatia civica, Robert, si sunt foarte multe de spus.
Numai bine.

Am citit fara sa vreau: ,,inotatorii prin ziduri,, ceea ce schimba un pic ideea, capitolele sunt asociate vietii si nasterii, pentru dragoste si utopie, zeii sunt sus, alt fel singuratatea e superioara si tine de genii.
Imi aminteste, prin nume, de o lansare a unei carti sf, Saritorii in gol, a talentatului Mihail Gramescu.
Felicitari.
Sa facem sa citesc carte ta.

Voi stiti mai multe despre poetul Traian Furnea, amintirile mele despre el se opresc in vremea studentiei. El atunci inca nu era asezat spre Bucuresti, pe urma eu am venit in Ardeal si auzeau cate o data despre el, una , alta. Fratele meu, Ion Marginean, scria poezie, si el cred ca mi-a facut cunostinta cu Traian, de pe la Cenaclul Vatra din Tg-Mures. Erau mai mari ca mine. Pe urma fratele meu mergea la Cenaclul de luni, nu stiu daca si Furnea frecventa pe acolo. Parca il vad pe Manolescu si pe Cosovei fiul cum faceau harcea parcea pe poetii tineri, stresati de personalitatea mandra si inganfata a acestora. Tin minte ca m-am dus sa ascult si eu poezie acolo si am fost socat de asta.

Ati scris frumos despre Traian si durere , frate Gelu si frate Floriane cu a ta sfasiere de pe dealul Clujului, lui sa-i dai stelute.

Multumiri editorului pentru poza, e mult mai potrivita decat cea pe care a aveam pe volum.

Cu stima.

e un poem scris din pozitia privirii de pe munte,
ai vizitat marea si ai ramas imbracata si privind-o, ai privit-o ca pe o femeie frumoasa pe care nu ai iubit-o dar pe care o doresti ( cazul meu )
imbaierea in mare e, cred, primul pas spre a o iubi
referintele tale la mare sunt o parabola frumoasa la cele pe care doar amintirea ta la stie
o poezie frumoasa, despre o femeie frumoasa, dintr-o fotografie frumoasa si o mare ...

deschid poarta dintre podurile peste care zbori tu
buchetul de trandafiri il ascund timid in spatele unei coloane de piatra
nu e parisul iubit pentru piatra lui si nici pentru soarele de peste poduri
sau pentru sacrele lui monumente
ci pentru ceva ce au lasat in carti cei ce au iubit acest oras, pentru acea frumoasa paradigma
eu re- traiesc in paris prin poeziile tale , si zilele frumoase de acolo asa vrea sa le retraiesc

sa spun ce mi-a placut in poezie :
imbratisarea dintre parfumul de femeie, intim- prin petale de trandafir carora le da mirosul si monumental-ul acelui parfum cazut pe marmora catedralei

stai pentru mine pe trepte la sacre si priveste 60 de secunde parisul
poti sa te gandesti la altceva, ochii ti-i imprumut
iti raman indatorat:)

scrierea, munca poetului prentru chinul sau, fuga lui de acel ceva ce ii umple fiinta si se revarsa prin culori si prin imagini

amanarea strigatului spre inafara care nu exista, acel maine diminuat prin mai putin, prin vestejirea a tot ceea ce avem, cred ca asta e teama noastra, ca nu gasim nimic nicaieri, scrijelind in real cu versurile noastre

chiar chipul nostru devine mai tacut si mai ridat, si mai intelept, dar la ce

mai bine o veselie marunta scrisa azi decat dospirea cea mult asteptata a timpului, prefer

sa stau pe o banca si sa imi privesc iubita, neglijand trecatorii, cei care ma obliga prin miscarea lor sa recunosc trecerea timpului, sa recunosc sabia entropiei taind deasupra noastra

poezia ta ma face sa trec prin timpul dintre azi si maine, adica sa vorbesc noptii, adica tacerii

tu te pregatesti sa spui, ce si cui, aici e nelalocul lumii asa facute, dar...( sa-mi raspunzi daca vrei la acesat intrebare)

vin sa ud gandurile tale, sa treci peste apa ce nu uda, sa ajungi ,

filozofia in poezie, daca sti sa o scrii e cea mai frumoasa rasplata, scriind

inseamna ca eu sunt acela, cel satul de cuvinte si de idei, obosit de ele

daca tu renasti prin acest plans, pana la urma, este bine, sau sinceritatea ta este bine calculata

cuvintele carne si oase sunt de factura psalmica, chiar in decorul de mare traire al unei poezii, si inca alte cuvinte ce pun poezia in acest loc

oase, cand te-ai privit vreodata in asa fel incat chiar sa crezi ca sub carnea ta umbla un schelet:) ( glumesc)

carne spui pielii frumos mirositoare si oase miscarilor tale spre a fi iubita
dar...