,,e aici Eminescu!,,

Acum câtva timp am citit o carte mică de ,,Amintiri despre Eminescu,, scrisă de un prieten de aevea al cestuia, un avocat pe nume Ștefan Cacoveanu, (1843-1936), atunci elev, care l-a găzduit și hrănit pe Eminescu, venit în Mica Romă, căteva luni, în camera sa cu chirie, la Blaj, în anul 1866. Mai apoi mergând la București, la studii, își petrece doi ani, 1868-1869, ca prieten foarte apropiat al poetului. Felicit aici pe urmașul autorului, Corneliu Remus Cacoveanu, sub a cărui îngrijire s-au tipărit în anul 2000 aceste valoroase amintiri. Voi transcrie aici, cu permisiunea îngrijitorului cărții, câteva fragmente și idei pe care le consider interesante: BLAJ ,, a doua zi după sosirea lui la Blaj, în studențime fierbea vestea și pe buzele tuturora sunau cuvitele: e aici Eminescu, e aici Eminescu!,, ,, Își umplea căciula cu poame și mâncând sta de o parte râzând de ștrengăriile studenților de prin piață, fără a lua parte la ele vreodată. În scăldat exceda. În alte era moderat. Nu fuma, nu bea, nu juca cărți, era ca o fată mare. Când se încingea însă o discuție, și aceasta nu era rar, lua parte cu plăcere; dar adesea era de altă părere, pe care și-o apăra vorbind cu o sigurantă, parcă ar fi citit din carte.,, ,,Și In Blaj erau tineri buni înotători, dar cu Eminescu niciunul nu se putea ține. Acesta era părerea generală.,, ,,Trăiam din ce ne aducea de acasă cu desagii pe 2-3 săptămâni: pâine, făină, slănină, brânză din belșug, dar bani puținei de tot. Norocul, că Eminescu era un tânăr sănătos ca piatra, nealegător în ale mâncării, mânca bine, dormea lung și fară grijă...,, ,, Ca păsările din evanghelie, care nu seamănă nici nu seceră, se rezema pe mila Domnului cea bogată.,, ,, Era un tânăr de 16-17 ani, de statură mijlocie, frumos și roșcovan. Avea păr negru dat îndărăt si lung, părea a nu fi tuns de un an de zile.,, ,,Era ca o fată mare. Nu l-am auzit niciodată să fi spus un lucru obscen, nici chiar între patru ochi, în râs ori într-adins.,, ,, Era cum aș spune, rușinos. Nu-și bătea capul cu femeile, nici nu vorbea despre femei, ori să se laude, cum se laudă mulți tineri, nu l-am auzit.,, BUCUREȘTI ,, Îi plăcea mult să fie singuratic și era gânditor.. ca un bătrân cu multe gânduri. N-avea grijă să placă, ci numai ca să fie îmbrăcat.,, ,, Se preumbla încet pe străzile zgomotoase ale Bucureștilor, cu ochii ațintiți în slavă și fredonând. Dar nu am aflat niciodată, la ce lucra: el lucra ca albina în coșniță, neștiut de nimeni.,, ,, Zicea: limba trebuie să aibă un scriitor. Limba face pe scriitor, precum unealta bună face pe maestru.,, ,, Am băgat de seamă că familia îl spiona si îi umbla în picior, cercând să-l adune din lume și să îl silească să-și continue clasele ca să poată ajunge om.,, ,, Modest cum era, nu spunea care îi este idealul, dar, din câte l-am cunoscut, idealul vieții lui era gloria literară,,