Poezieurban

Te iubesc moartă

1 min lectură·15 iulie 2006

Mediu

Sortit, am fost chemat să-ți suflu visul;

zâmbind, mi-ai arătat calea spre el.

Eu te-am mușcat de ochii reci și umezi,

iar tu mi-ai deschis pleoape de fier.

Te-am adâncit în humă,

cu stele prinse-n aripi,

iar pe încheieturi ți-am țintit munții,

să nu mai poți scăpa din ea.

Þi-am stins apoi lumina de deasupra:

și soarele, și luna, și stele, și ochi vii,

și te-am lăsat în beznă,

să putrezești în așteptarea mea.

Þi-am presărat pe sân, de mac petale

și te-am învolburat în roșul lor aprins;

cu hoituri putrede ți-am ocolit în cercuri trupul,

să le miroși adânc sublimul viu.

Te-am adăpat cu sânge din izvoare

și te-am hrănit cu carnea caprelor ucise;

ți-am pustiit și sufletul, și visul…

Ești moartă-acum… și te iubesc nespus!

001.976

Cornel Alexandru. “Te iubesc moartă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-alexandru/poezie/193760/te-iubesc-moarta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.