Pustiu de tine

Singur, pustiul sună ademenitor, iar tu mă chemi, din colțul tău de lume, să mă ucizi cu glasul tău și să mă-ngropi în tine. Îmi vine-acum… și greu mă duce... iar stelele îmi plâng pe umeri; mă scalzi în sângele tău cald; mă uiți acum în colțul meu de lume. Te-am așteptat să mă închin cu tine, desculți, pe roua dimineții; să ne-aruncăm în orizontul firii, singuri, pustiul să ne completă... Deasupra ta e cerul, sub mine e pământul; să ne strivească pe-amândoi sub greutatea lor și să te pierd prin oasele-mi nebune!... În jurul nostru este marea... ,,-Să ne-aruncăm în valuri!\" O să ne pierdem amândoi de lume, iar pescărușii ne vor smulge carnea-nfierbântată. Privește-mă cum mor și-aruncă-te spre mine, de-acolo, de departe; prinde-mă-n brațe și dă-mi viața ta, apoi ascultă-mi pieptul cum renaște!...