Poezie
Privirea ei
1 min lectură·
Mediu
Te-aș privi până mi s-ar toci retina,
Zi și noapte, într-o buclă continuă,
Așa cum m-ai fixat în dimineața aceea tăiată în nisip din Vamă,
Cu privirea ta senină, aruncată ca o ancoră în haos.
Un dor acut îmi perforează liniștea,
O vibrație surdă pulsând prin arterele orașului.
În fiecare intersecție ne izbim de aceeași scânteie,
Un arc electric peste timp, sudându-ne umbrele de asfalt.
Ochii tăi sunt catedrale de tăcere și mister,
Din care aș bea nemărginirea, secundă cu secundă.
Și știu cert că nu m-aș sătura vreodată
Să mă scufund, fără aer, în toată această adâncime viscerală.
Fiecare bătaie a inimii e un psalm izbind în coaste,
O cronică scrisă pe cerul nopților albe.
Rămânem aici, legați cu fire invizibile,
O poveste scrisă cu cerneală de stele.
Suntem împreună, legați de un destin ce înflorește mereu.
1011
1
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Corneanu Antonio Ciprian. “Privirea ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneanu-antonio-ciprian/poezie/14203734/privirea-eiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.