CORINA PLESA

În noaptea asta spaima de -ntuneric mi-a dat certitudinea pragului.

Nu pot mima clipa, Nici cand sta, Nici cand se uita. Mai plec putin si esential Cu cat se vlaguieste ziua. Cer un CER! Sunt taceri in care se vede. Ma doare Cerul! Ma doare-n

De ce a trebuit sa pleci tu si nu eu? Fructul nu se vede în floare Trecutul începe dincolo de anotimpuri. Ai venit ca o furtuna, din prea senin , M-ai învățat să apun și să răsar din

Ești un alt pericol al îngerului din mine . Adormit, iar m-am apucat de deschis ochi. Mi-a rămas clipirea pe primul început de gând… faptele s-au așezat pe vine…, în vânt. Ascult. Vine o vreme

Cearcănele se rotesc spre ochi ca să-i limpezească-n văzul zeilor

Si-am zis verde,verde,verde sa vada doar cine vede si-am zis apa,apa,apa sa-nteleaga-n cine-ncapa zisul alb,cu alb,in alb si dulceata de vileag am zis dus,de dus,in dus Ce urmeaza de apus?

...ce teama mi-e de mine! Stric adevarurile firesc. Calc in picioare credintele, cu altele si altele striga dupa mine, plang in lumina, infloresc in vina, mi-e teama si azi ca astazi sa

Mă frămânți În ecouri, În așteptări, În mirări. Muguri de aripi ce dor… Mi-e bine când mor!

Frica din aripi și dorul din lese ne nasc întâmplările. Fiecare semn seamănă stepe -ntrebări. Doruri cu pietre la glezne -mi cerșesc clipe vii. Prag e iubirea. mă tot izbesc... la

Da-ti drumul la inima, imi zise, razi si plangi, batjocoreste-ti norocul, ia zaruri masluite si fura lumina, piei pentru o vreme pe muntele Venus plina de freamat, plina de negatie, da drumul

Va fi o singură luptă, cu mine, între tine și umbra ta. Imi vei face semne în linia vieții. -Efemere pentru eternitate.- Ai intrat cu bocancii prin sufletul meu, mărșăluind,

Se spune că spusul ultim al copacului e focul se spune că spusul ultim al pietreie jocul că ultimul spus al apei e locul... numic nu se spune de ultimul spus al tăcerii trecut prin

Sunt la vârsta marilor culori și-a marilor uși care anunță neantul, dar pe care nu voi a le deschide decât din mine și cu mine cum vreau. sunt la vârsta marilor muzici și-a marilor

sunt puțin din toate și toate la un loc sunt eu. singura problemă e locul fiecăruia și locul meu. În loc de neliniște o singură întrebare cosmică care nu poate fi în mine pentru că m-a

această distanță dintre tu și eu poate fi străbătută numai în cerc împotriva liniilor fâtnte, ce suntem.

Mi-a pierit și urma și neurma gândului. O știu după taina cuvântului după șoapta din zare, dupa întâia strigare. Mă aflu în centrul cuvântului nechemat, singur și mare!

Du-mă în locul cel mai înalt cu lumină curată, uitată Du-mă și lasă-mă de primul păcat dezbrăcată.

Nu pot să plec din gândul cu tine. Mi-e rău de bine în vine cu vină Caaad în lumină!

Tot am să te caut tot în toate și te voi afla întodeauna găsit pentru totdeauna pierdut.

Citirăm despre necuvinte, citirăm despre semne, despre spuse, despre uitate, despre neajunse Citirăm tot, cuminți, pierduți despre păcate și făgăduinți Citirăm iar, degeaba, pe de

Poți alege între mine și umbra mea. Între ea și lumina lunii. Între podul palmei și căușul mâinii.

Îmi asum nașterea ta și chinurile facerii în schimbul cerului tău, bănuit.