șters

e foarte bună. Strofele 2 și 3 foarte puternice, niște comparații foarte reușite. În prima strofă sunt un pic confuz, gândindu-mă la felul în care sufletul de lovește de minte, apoi se întoarce repetând gânduri... Plus că el pare să fi călătorit noaptea... Poate că sunt eu un pic obosit acum și nu fac legăturile cum trebuie... Poate mai apar și alte păreri. Succes!

în loc de donă. Cu scuzele de rigoare.

în loc de berbesc

Am citit acest grupaj de poeme și am rămas cu o impresie foarte plăcută. Primul poem m-a atras cel mai mult. E multă dragoste în el, multă imaginație, multă sensibilitate, dar și un soi de duritate cioraniană, prin alegerea unor combinații de cuvinte care te zdruncină și te trimit prin subsoluri și canale. De altfel, poetul își compară, în poemul Fllash, inima cu o cheie franceză. Iată, așadar, o inimă aparent dură, menită să strângă șuruburile slăbite ale celorlalți... Un gest nobil. Se poate observa și un soi de depresie, dar e una generatoare de artă. Amintirile sunt copleșitoare, nu lipsesc peisajele unor drumuri cu trenul, în căutarea iubirii. Există și multă joacă, multă năstrușnicie, totul provenit din acest borderline sentimental, care te urcă și coboară, care te transformă în cenușă, pentru a te recompune într-un vultur, într-un acumulator, într-o donă. Stilul scrierii îmi pare berbesc și parcă mi-aș dori ca autorul să fie un nativ al acestei zodii. Cel puțin, prin pasiunea pe care o are pentru Nichita, prezent subtil în texte, la nivel intertextual și ludic, autorul are un stil berbecesc. Oare mă înșel?

eu nu mai vreau să aduc nimic din trecut în nicio discuţie, nu mai vreau să fac nicio referire la nimeni, nu mai vreau să ripostez, nu mai vreau să judec pe nimeni. Să judece Dumnezeu. Mă interesează doar poeziile oamenilor de pe site, să mă bucur de ceea ce descopăr. Şi sper să îmi fac noi prieteni, cu care să mă pot întâlni cânda, undeva, la o bere. Atât am avut de zis. Îţi urez succes!

M-a uns la inimă! Felicitări!

Agonia e o parte importantă din viața mea, locul în care am debutat și am evoluat cu sprijinul colegilor de pe site. Am încă multe lucruri de învățat, am încă multe lucruri de oferit. Ție nu-ți mai dau nicio sugestie, faci tu ce simți. Te apreciez, ești un prieten drag, și vreau să-ți fie bine. Multă baftă!

Și îmi cer scuze și șefului acestul site și editorilor. Au fost toleranți, au avut răbdare, au sperat să reușim să găsim rezolvare. Sănătate maximă tuturor!

M-am întors de la o petrecere muzicală, după terminarea festivalului pentru copii, Vivere, din Oradea. A foat o seară frumoasă, în care i-am avut parteneri de discuție pe Cezar Oatu și Uddi, două voci superbe, două voci excepționale. Am ajuns casă pe la două noaptea și am citit răspunsul mesajului meu. Sunt bucuros că mi s-au acceptat scuzele, sunt profund recunoscător. Trebuie neapărat să lucrez cu mine însumi, fiindcă am făcut multe greșeli. De azi înainte, nu voi mai riposta la nimic și voi încerca să fiu mai bun. Nu știu cât mai am de trăit, 48 de ani din viața mea s-au scurs. În iarna asta am trecut prin clipe groaznice, credean că nu voi mai merge niciodată, acum mă bucur că pot merge ca un normal, cu toate că coloana mea e praf, iar durerile continuă la un nivel tolerabil. Consiser că trebuie să părăsim lumea asta cu demnitate. Poate că par melodramatic, poate că pentru unii par fals, dar am analizat lucrurile și am făcut ce mi-a dictat sufletul. Vă doresc tuturor multă sănătate și mă rog pentru pace în lume și vremuri mai bune. Mi-e rușine de mine însumi, nu am fost modelul care ar fi trebuit să fiu. Sunt un idiot. Asta e, nu știu ce mai trebuie să zic, dar sper ca faptele mele viitoare să fie un act de bună credință. Doamne-ajută, numai de bine tuturor!

Am descoperit de unde a plecat clinciul meu cu Claudiu Toșa, și vreau să îi cer scuze. Pe 9 septembrie 2005, omul acesta mi-a apreciat sincer un poem (Și câte ar mai fi de zis) și mi-a dat câteva sugestii constructive. L-am luat la mișto și nu merita. Sugestiile lui chiar le-am folosit ulterior. Cred că de atunci au pornit problemele între noi. Și cred că am mai găsit niște poeme în care mi-a făcut niște comentarii constructive. Așa că, pentru felul în care m-am purtat, încă de la început, cu Claudiu Toșa, îi cer scuze. Îmi retrag și toate acuzațiile ulterioare. I-am citit niște poeme de dragoste, scrise prin Germania, iar acest om este capabil de sentimente frumoase. Și este un om inteligent și citit. Nu trebuia să-mi bat joc de el.

Îmi cer scuze și lui Leo Ancuța. Și el mi-a făcut câteva complimente. Nu multe, dar au fost sincere. L-am făcut bădăran etc etc. Nu merita. E un om bun, care are o viată dificilă și e măcinat de probleme de sănătate. E foarte talentat. Îmi plac poemele lui de dragoste.

Îmi cer scuze lui Ionuț Georgescu. Este un om deștept și talentat. Nu știu cine e, dar are unele texte foarte bune. Scrie în stilul lui Borges. Nu trebuia să-l ridiculizez.

Îmi cer scuze lui Emilian Pal. E un poet deștept și talentat. Cred că are și el supărările lui prin străinătate. Știu ce înseamnă. Nu trebuia să pun degetul pe rană.

Îmi cer scuze și celorlalți. Nu trebuia să ripostez în niciun fel. Nu am acționat creștinește. Trebuia să fiu umil, nu răzbunător.

Vă doresc tuturor multă sănătate și mult succes!

aseară lui Radu, pe WhatsApp, fiindcă nu şi-a onorat o promisiune şi a lăsat lururile să degenereze. Aşa că, fie că vede el mesajul aici, fie că-l vede editorul care recomandă textele voastre în momentul de faţă, mi-e indiferent. Vreau să fiu pedepsit drastic. Vreau să plătesc pentru toate insultele pe care vi le-am adus, pentru încălcarea regulamentului, pentru ştergerea textelor, pentru tot. Şi cu asta am încheiat. Eu chiar vă doresc să fiţi fericiţi în lumea asta a voastră. Adios!

Domnule Herinean. Rog reducerea nivelului meu la -20, pentru retragerea tuturor textelor şi atacuri repetate la adresa colegilor mei. Sunt singurul vinovat pentru tot tămbălăul de pe acest site. Îmi asum întreaga vină. Vă mulţumesc!

Eu, tabăra Ionuţ Caragea, cedez în faţa grupului de faţă, pentru binele colegilor mei Dragoş Vişan şi Elena Papadopol, dar şi pentru liniştea mea sufletească. Îmi cer scuze tuturor celor care mi-au apreciat textele şi au investit timp şi sentimente ca să le comenteze. Dacă vor să îşi recupereze comentariile şi să le folosească, ulterior, cu alte scopuri, îi rog să mă contacteze pe e-mail. Am o rugăminte pentru grupul de mai sus. Profitaţi de talentul şi generozitatea lui Dragoş şi a Elenei, în cazul în care vor rămâne pe site. Nu îi mai jigniţi. Sănătate maximă tuturor!

chiar dacă este în dezavantajul meu, fiindcă pun mare preț pe cuvintele tale, te rog, de azi înainte, să nu îmi mai comentezi textele pe Agonia. Nu mai vreau să-ți reproșeze nimeni că mă favorizezi în vreun fel sau că formăm o bisericuță. Mă poți comenta, dacă dorești, pe Facebook, unde nu se supără nimeni. Iar când voi publica viitorul volum, îți voi trimite, ca recunoștință pentru atenția acordată textelor mele și pentru comentariile tale constructive, un exemplar. Îți mulțumesc și îți doresc multă sănătate!

cu textul lui Dragoș Vișan. E chestia sa personală. Nu înțeleg ce am eu în comun cu moaștele și iconițele. În fine, nu mă voi coborî la nivelul acestor atacuri și mai adaug încă un individ la ignore total. Succes la interviuri!

Poate vei fi convins să ai și aceleași gusturi literare cu trupa de șoc, iar în locul comentariilor tale de bun simț, să spui că texele citite sunt niște manele. Cică bisericuțele trebuie respinse. Poate rămâne doar una singură, a lor. Care să controleze totul, iar dacă apare vreunul care le amenință popularitatea, să devină ținta atacurilor lor. Asta se întâplă de vreo 20 de ani pe Agonia. Ori devii sclavul găștii care controlează Agonia, ori vei fi ținta atacurilor lor. E greu, Ilie, să fii Om liber pe Agonia. Uite, eu nu voi mai face niciun efort de convingere. Îți promit un singur lucru. Voi fi sincer cu textele tale, așa cum am fost cu textele tuturor. Te salut!

acolo unde regele si sfatuitorii isi fac treaba bine, se poate vorbi de un palat. Palatul nu a fost palat niciodata. Dar ar putea sa devina. Te imbratisez si pe tine!

Dragoș, nu pune la suflet, sunt doar niște cuvinte care nu te pot atinge. Nimeni nu îți poate lua dreptul să gândești cum vrei și cum poți despre un text literar. Da, știu, unii oameni nu se pot abține, și folosesc un limbaj necuviincios. Întoarce obrajul ori de câte ori este nevoie și lasă-te lovit. Nu riposta, nu spune un cuvânt, și scrie în continuare. Iubește oamenii, oferă-le ce este mai bun din tine. Și ține minte 2 vorbe:

1. Niciodată, nu se aliază o mulțime de deștepți împotriva unui prost. Proștii sunt mereu ignorați de cei cu adevărat inteligenți.

2. Tot ceea ce văd alții în tine, este, psihologic vorbind, o proiecție inconștientă a propriei lor nepuține și a propriei lor frustrări.

Dacă ripostezi, le dai satisfacție, oferindu-le acea energie negativă de care au nevoie pentru a-și proiecta neputințele și frustrările.

Dacă îi ignori total și îți vezi de scrisul tău, vei descoperi că ai lângă tine oameni frumoși, care merită mult mai multă atenție decât cei care te atacă și te desconsideră.

Lasă-i să scrie milioane de eseuri despre tine, despre noi. E pierderea lor și câștigul nostru. E un privilegiu să ți se citească textele cu atâta atenție și să provoace atâtea emoții. E un privilegiu să știi că unii își consumă o bună parte din existență, ca să te analizeze, ca să te critice. Asta demonstrează nu că ești prost, nu că ești cârnat, ci că ești IMPORTANT pentru ei.

După cum vezi, eu nu mai vorbesc cu ignorații. Mă simt perfect. Și nu îi urăsc. Îmi dau seama că fiecare om poate ce poate și se manifestă așa cum poate el. Atâta doar, că eu prefer să interacționez cu oameni cu care rezonez, cu care pot purta o dicuție constructivă. Oameni care caută și o fărâmă de lucru bun din mine, nu numai să scoată la suprafață partea mea întunecată. Știu că am puterea aia malefică și diabolică de a face rău, dar prefer să mă controlez și să las binele din mine să triumfe. E mare lucru să îți poți controla partea întunecată. Toți avem un Iad în noi, cum zicea Sartre, dar toți avem și un paradis al creației, al frumuseții și al iubirii. Te salut și te îmbrățișez, dragul meu PRIETEN!

substantiv de 2 silabe

nu cerceta preapurul alb din nuferi, sau o metafora apropiata

si da, versul cu repetitia consoanei n, trebuie armonizat

ceva de genul: de-ajuns ca ploua substantiv de 3 silabe, în ienuperi

sau

de-ajuns ca ploua vise cu-ntreruperi

in orice caz, trebuie sa simplifici exprimarea poetica, sa fie totul clar si cursiv, fara sa se vada sfortarea...