șters

propriii demoni. Scuzaţi eroarea. Dacă nu vă grăbeaţi, mă corectam singur, aşa cum fac mereu. Eram la masă.

propriii demoni. Scuzaţi eroarea. Dacă nu vă grăbeaţi, mă corectam singur, aşa cum fac mereu. Eram la masă.

ca simplu utilizator. Avertismentul lui Radu este bun. Este corect. Problema este că a venit un pic cam târziu. Lucrurile nu trebuiau lăsate să degenereze. Am trecut prin lupte tâmpite. Ne-am măcinat nervii. Însă mai bine mai târziu decât niciodată. Dragoș se implică emoțional când face critică pe Agonia. Este pasional. Are și lacune, ca noi toți. Face și greșeli, ca noi toți. Dar eu văd în el un om bun, capabil să-și învingă proprii demoni. Dacă mai greșește, să îi fie redus nivelul, cu posibilitatea recuperării nivelului după o perioadă, în urma unei evaluări. Însă, în momentul de față, avertismentul lui Radu este binevenit și suficient. Dragoș, te rog frumos să reflectezi la întreaga situație și să scoți ce e mai bun din tine. Lasă orice gând negativ deoparte, fii bun și ajutător. Repară relațiile cu cine poți, mizând pe sinceritate. Eu știu că poți. Am încredere că vei reuși. Succes!

nu ne tutuim, a fost o greşeală din partea mea, din cauza grabei, pentru care îmi cer scuze. Nu aveţi motive de îngrijorare, vă garantez, nu sunt genul care să dea capete în gură, în ciuda celor 25 de ani de sport de performanţă. Eu vă voi trata cu respect. Iar dacă voi observa texte valoroase scrise de dv., chiar le voi aprecia, le voi înstela, precum am făcut deja cu un poem de-al dumneavoastră. Nu cunosc trecutul lui Dragoş pe acest site şi nu e problema mea. Reglaţi-o cu el. Pe mine vă rog frumos să nu mă mai băgaţi în găşti şi să nu mă acuzaţi de lovituri de stat pe acest site. Sper că este, VĂ ROG FRUMOS, LA FEL DE CLAR, DOMNULE BOGDAN GEANĂ???? Am încheiat discuţia.

Domnule Bogdan Geană, nu știu dacă ai observat, eu am fost cel care i-a atras atenția lui Dragoș Vișan că eu nu aș compara scriitura doamnei Papadopol cu scriitura dumitale. Deci, am condamnat, elegant și respectuos, modalitatea prin care Dragoș Vișan analiza un text care nu avea legătură cu textul dumitale. Așa că, te rog frumos, nu mă mai băgă pe mine în găști și alte chestii. Este absurdă și afirmația dumitale că eu aș participa la o lovitură de stat pe acest site. Din contră, iar Radu Herinean îți poate confirma, mi-am adus o contribuție pozitivă la dezvoltarea acestui site, printr-un feedback referitor la partea tehnică, iar utilizatorii acestui site au beneficiat de comentariile mele constructive. Mai mult de atât, am reușit, printr-o atitudine corectă și bărbătească, să închei multe conflicte pe acest site, cele mai sonore fiind cel cu Dragoș și cel cu Claudiu. Par contre, domnia ta ai contribuit la declanșarea unui alt conflict, având la bază un subiect vechi de acum 5 ani, în care o autoare a înjurat România pe scena premiilor Mihai Eminescu, spunând că își bagă penisul lung și negru în pântecul României, încâlcând grav legea. Un gest absolut condamnabil, pentru care a meritat să fie pedepsită. În orice caz, acel eveniment, vechi de 5 ani, nu avea legătură cu activitatea mea actuală de pe Agonia și a fost readus în atenție de către Georgescu și dumneata, doar pentru a mă decredibiliza în ochii celorlalți, pentru a mă linșa. Ceea ce ați făcut este absolut condamnabil. Însă, am trecut peste, repetând-vă că nu mă puteți atinge. Eu îmi văd de treaba mea, comentez creații literare, postez creații literare, iar acuzațiile dumitale halucinante cu lovitura de stat pe Agonia sunt absolut ridicole și jignitoare. Nu intenționez așa ceva, nu mă interesează controlul acestui site și nici măcar nu am de gând să stau o veșnicie pe aici. Ar fi frumos din partea dumitale să termini cu acuzațiile ridicole, să-ți ceri scuze pentru aceste afirmații și să mă lași definitiv în pace pentru că eu nu am nimic cu nimeni. Dacă eu am reușit să văd partea bună din Dragoș, să o scot la suprafață, și să leg o prietenie cu acest om, e dreptul meu, e calitatea mea. Dar asta nu mă transformă în apărătorul lui, în purtătorul lui de cuvânt, fiindcă suntem diferiți, gândim diferit, ne manifestăm diferit. Poate că avem unele gusturi comune în materie de poezie, și atât. Iar prietenia mea cu el are la bază iertarea și încrederea. El îmi este un prieten, dar eu cu el nu formez o gașcă. Să fie clar acest lucru. Atât am avut de zis. Nu vreau să iau parte la niciun nou conflict, ba chiar sper, din tot sufletul, să se regleze problemele existente. Vă rog, așadar, să mă lăsați în pace.

poate îl pui un pic la punct și pe Ancuța, că atacurile astea cu găști, triunghi și trolling sunt ridicole. Nu mai avem voie să comentăm textele autorilor valoroși de pe Agonia? Dacă eu l-am înstelat pe Ancuța pentru niște texte valoroase, de ce n-aș avea dreptul să o înstelez și pe poeta Elena Papadopol? Așa cum merită textele lui valoroase, așa merită și textele acelei doamne. Până una-alta, acea doamnă chiar face comentarii pertinente pe site în dreptul multor autori, scrie texte valoroase, e chiar un model exemplar de utilizator. E absurd și nepoliticos să fie inclusă în găști, triunghiuri și alte prostii. Pentru ce? Că îi place mai mult de textele unor autori decât de textele altora? E vorba de afinități, de rezonanță, de stil. Eu, de exemplu, nu mă iau de autorii care îl comentează și îl înstelează regulat pe Ancuța. E dreptul lor, sunt gusturile lor. Respect asta. Am dreptate, Radu Herinean?

frumos acest poem. În special strofa cu nucile. Și finalul e reușit. O tânără surâdea oarecare mă deranjează puțin. Ar fi mers o tânără oarecare surâdea privind telefonul. Textul e aproape de stea. Mai trebuie ușor aranjat.

conține niște adevăruri frumos exprimate. Am observat niște greșeli micuțe. Poate corectezi.

strofă. Separată de restul textului, e un poem în sine. Și aduce un pic cu ultimul poem al lui Sorescu. Mai ai poezie și în strofa 1, cu excepția primului vers. În rest, e ca și cum s-ar scrie un eseu. Ar fi interesant dacă ai combina doar strofele 1 și 5, renunțând la restul:

geometrie muzicală, o piesă
gata să fie lansată în public,
arhitectură sonoră scandată la geam
de-o toamnă cu aer de turist străin
îndrăgostit de-o natură frumoasă

Cu dalta nevazută, îngerii creației
coboară tiptil
ca păianjenii la pânzele ferme
să taie poemele bune
din carnea autorilor

zici că e peisajul din filmul The fountain. Lipsa articolului banalizează. Articolul, cum bine observa Dragoș, poate trimite și în alte direcții. E mai fain ca un poem să aibă mai multe chei de interpretare. Nu știu ce cred alții, dar doamna Elena Papadopol a progresat enorm, chiar aici pe Agonia. A devenit unul dintre poeții mei favoriți de aici. Stilul concis trimite, clar, la Bosquet. Iar profunzimea filosofică și sensibilitatea, la Blandiana. Faine combinații.

Ce-ar fi dacă ar dipărea am vâzut, apoi, atunci, fiindcă? E păcat ca un text așa de scurt să fie plin de elemente de legătură din teritoriul prozei.

sunt în plus. Deja când spui să mă devoreze dragostea ta ca vulturul hulpav, sunt întrunite condițiile imaginii mitului prometeic. Cititorul trebuie să deducă despre ce este vorba, fără să îi dai mură în gură. În rest, e ok acest mozaic de teme comune căci, până la urmă, toate-s vechi și nouă toate...

poemul doamnei Elena Papadopol cu poemul domnului Bogdan Geană. L-aș fi conparat cu poemul cuiva care se apropie de registrul stilistic al autoarei,doar pentru a sublinia niște asemănări. Asta face critica literară, niște conexiuni. În rest, palimpsestul edenic, transpus în plan astral, este foarte interesant. Lipsește ispita, implicit mușcătura. Lipsește Adam din peisaj, evocându-se o singurătate edenică. Singurătatea creatorului de poezie sub cerul cu lună plină.

sunteți o Eva în fața mărului luminos. Adam unde este? Vreau să văd dacă cineva sesizează subtilitatea acestui poem.

ființă - neființă, trebuie altceva.

eu mă gândeam la a fi sau a nu fi ciob

aşa, aiurea

Wordsworth spunea că natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o. Din câte observ, se întâmplă şi în cazul dv., dăruindu-vă exact ceea ce aveţi nevoie pentru a aduce, pe lume, Cuvântul. De revăzut finalul poemului. Concluzia este în plus. Oglindirea este deja sugerată la întipărirea din versul 5.

culoare, eleganţă, delicateţe, profunzime, dialog transcendental... Autorul are propriile sale percepţii, un pic diferite de şabloanele cunoscute, dar poezia este o bijuterie.

și cât mai mult succes cărții!

poemul a trecut testul suplimentar. Am văzut în poemul de data trecută că l-ați citit pe Bosquet și ați înțeles și mai bine cum să ajungeți la esențe. Ați folosit și tehnica anaforică... Felicitări!

nu sunt o problemă De-urile. De-ul repetitiv e ales intentionat de autor, pentru a crea un efect de percutie fonica. Asa folosea si Eminescu: DE treci codrii DE aramă, DE DEparte vezi albind... Se vede că Ștefan este un mare fan al clasicilor. prin tehnicile folosite și prin limbajul arhaic pe care îl folosește uneori. Deunazi folosea DEIE. Problemele lui sunt la articole, la abuzul de cezuri, dar parca si acolo a inceput sa se imbunatateasca. Oricum, si solutia propusa de Ilie este foarte buna. Nu are rost sa va certati. Stefan, si tu trebuie sa intelegi ca ai mai mult de castigat din interventiile pe texte decat din lipsa interventiilor.