șters

este evident ca pe agonia se dezvolta un nou curent literar, dar din pacate unul prost. Cand literatura are comori nepretuite, cand poezia ar trebui sa abunde de frumusete, vin si-mi intoxic creierul cu textul Ioanei Barac, text cu ejaculari, masturbari, bla-bla-uri, da REPET, bla/bla/uri...se pisa..., acest text nu numai ca este prost, este o rusine, confirma declinul in care se afla literatura si incurajarea antitalentelor...ioano cu astfel de texte nu o sa depasesti niciodata stadiul de internista...
Si sa mai zic una, eu am respect pentru Dorin pt ca este un baiat inteligent, dar prea il folosesti in interesul personal. L-ai luat, l-ai alaptat, l-ai modelat precum ai vrut, acuma va faceti comentariile de dinainte in comun, va dati si stele unii la altii si voi credeti ca asa progreseaza poezia? Tu crezi ca poezia progreseaza pe schimb de favoruri? Stati ingraditi in niste accese si comentarii si amicitii care depreciaza creatia poetica. Si mai faceti si ironii pe seama celorlalti, vrei sa stii numele editorului? Au numele lor vreo importanta atata timp cat este plin de stele pe acest site si toti sunt poeti? Realizezi ca este o concentratie de poezie de calitate si poeti aici de te doare capul?
Poezie cu tampon si orgasm, ejaculari peste ejaculari, asta este opera cu semnatura frustrarii sexuale, plin de cacofonii...albastru sa se CACE cerul, ai veceul in fundul curtii de ce nu te duci acolo sa ejaculezi si sa faci cacofonii, literatura este un domeniu in care exista respectul si cultul frumosului. Ioana Barac, acest text este o nulitate, un text demn de limbaj vulgar, nedemn in nici un caz de macar un sfert de stea. Sinceritate fara pupincurisme.

am apreciat intotdeauna poezia cu rima, regasesc aici o incercare destul de reusita. De ce destul, nu-mi plac relativele...care parca ....care sufletu-mi

inca ceva, rau de lacrimi si suspine este ultrafolosit
ia sa vad...da-mi cateva secunde

si raul meu de strune mandoline
11 silabe si o imagine as zice faina
insa vad ca strune se repeta si in strofa urmatoare

Am incercat, sper ca m-am facut intelese punctele de vedere

sa inteleg ca s-a rezolvat problema amenintarilor si extrem de rapid dupa o pauza foarte lunga. Asta este imbucurator. Din pacate comentariile acestei poezii au statutul de chat, cumva textul se vrea a fi propulsat la fierbinti de catre Carmen Visalion care face ca de obicei uz de subiectivism.
Carmen atentie, cand mai zic vreodata ca un text este de atelier, sa nu-mi mai bagati mie in pagina de autor texte din volum la atelier ca sa va razbunati, respectati parerea tuturor.
Este evident ca aceste comentarii au fost dinainte facute impreuna pe messenger, felul lor ordonat, orice intrebare are un raspuns, etc etc. Astfel dispare caracterul spontan, dispare aspectul fair play si bineinteles ca domnii comentatori vor face misto de aceste doua indragostite si nu vor analiza subtil mesajul poetic.
Nu stiu cum se face, Ioana isi gaseste intotdeauna o carja pentru textele sale, ba a fost x y sau z, ea ca poeta trebuie sa inteleaga ca numai factorul independent o poate ajuta sa progreseze si parerea celor care NU O CUNOSC conteaza mai mult decat parerea prietenilor.
Rugamintea fata de editori este o atitudine lasa, textul face intotdeauna trimitere la autor si autorul la text, creatia este oglinda sa, deci, termina cu manifestarile copilaresti.

Revenind la text, se vrea o nota persiflatoare vis a vis de conceptul reintoarcerii la natura in paralel cu reintoarcerea la poezie, pe fondul unei revolutii sufletesti, a unei suferinte maligne, o dependenta pentru morfina cuvantului. Cumva acest procesc ireversibil mi-a adus aminte de opera lui Jean Jacques Rousseau. Din pacate subiectivismul este dominant, trimiterile la adrese net si unele referi scad din mesaj, s-ar fi vrut o nota mult mai degajata...probabil autorul nu reuseste sa treaca peste caracterul frustrant. Nota 6 pentru imaginatie. Carmen nu are nota de trecere din pacate.

un text ingrijit, calculat cu o precizie laser de autor, un text in care durerea are conotatii multiple, metafizice si spirituale. In spatele fiecarei lumini de ascunde durerea omului...foarte buna formularea

Prea multe scandaluri inutile, am gasit solutia, ma puneti pe mine singurul editor si am eu grija de voi toti, va iubesc, va dau de mancare, va dau la toti ce vreti voi in afara de stele. Alea vor fi pentru userii de la 119 in jos. Sa vad care mai va comenta ceva apoi. Vorba lui Nanu, nu va mai invartiti in jurul cozii, spuneti lucrurilor pe nume. Nasol cu bisericutele voastre, ce bine ca nu am treaba cu nimeni.
Nanule, lasi postul ala vacant? Se vinde la licitatie?

poezie chinuita, scremuta, sufocata, ai 3 idei mai bune si le-ai alambicat intr-o gramada de elucubratii. Habar nu ai sa transmiti o stare, te chinuie talentul cu ouasoare si forarea in paine. Poezia asta este întocmai ca o rama stoarsa de vlaga, careia i s-au scurs excrementele pe trotuar, viata pleznita in muguri, poezia e plata, cuvintele sunt puse de dragul cuvintelor, fara nici un dumnezeu, nu exista nici un fel de justificare literara, nu ma atinge, este parerea mea personala si chiar mi-am permis sa-ti demonstrez din punctul meu de vedere ce inseamna sa transmiti o stare stimabila Alina Livia Lazar.

Cu respect
noi,

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/171621/index.html

interesant, abia acuma am vazut aceasta dedicatie, iti multumesc!

nu-mi place acel LUP ...mai gandeste-te aici si evita si tu repetarea lui dumnezeu in poema, arsenie este de ajuns. Apropo, este vorba de celebrul parinte Arsenie...nu vreau sa se creeze vreo confuzie aiurea...

ai niste idei interesante, concertul lingurilor in castroane, dubita alba cu lazile de paine

Stiu ca iti place fierbinte...asadar

este un text destul de bun in care nuca intre dinti si tantarul fac deliciul. Ma bucur ca o vad pe Silvia Caloianu ca scrie si poezie mai buna, drept pentru care ii adresez si eu felicitari

si ca sa fiu si ontopic, o felicit si eu pe Lory pentru poezia aceasta si pentru tenacitatea cu care lupta pentru pastrarea acestui colt fermecat - poezia cu rima. La fel ca ea, inca putini altii deasemenea. Cum spunea si Liviu, potential exista enorm, este o varsta la care abia se infiripeaza liantul poetic, Lory sper sa ramana deschisa la sugestiile unora din bransa si sa continue bineinteles pe drumul pe care il alege ea. Numai bine.

inca nu am aflat cine este Iuda, si chiar daca esti tu, tot nu conteaza, palimpsestul tau biblic este bun, ametesci si modernul pentru ca VREI sa fii la moda(poate ca aici se vede fortarea ta poetica). Poate ca atunci cand un poem vine din suflet, un poem curge, urmareste o linie, tu ca poet cu experienta poti inventa, cana de tabla imi pare totusi neadecvat, dar asta este gustul meu, poemul este al tau si il pictezi cum doresti...nu este rau

hm, un progres evident in acest text. Un limbaj natural, concentrat, imagini clare si mult fior...poetic. Cu o nota in plus pentru primele doua strofe, remarcabile.As avea o sugestie in strofa a 4-a, pielea golita de viu inlocuita cu...camasa dezgolita de viu, ar fi mult mai sugestiv si foarte potrivit in context. La fel in ultima strofa...noapte straina.
Ai nota -10 de la mine pt aceasta poema.

Cateodata ma intreb de ce Marius abunda de figuri de stil in momentul in care parca ar merge se aeriseasca unele texte si sa le confere o aura inmiresmata de candoare. Mie mi se pare ca esti clasic prin viziune si abstract prin exprimare, si astfel ies de multe ori niste combinatii ciudate. Si sincer, vad un potential imens la tine, asta daca ai limpezi un pic apele. Iti spun astea pt ca imi pare ca esti un om care scrie cu pasiune, din suflet..

de minte și cuvântător, și astfel elimini stăngăcia verbului de la sfârșit.

Poem placut, felicitari.

am scris eu odata un text cu iubita nibelunga, nibelunga este cu sensul de subpamantean, asta ca sa ii explic si lui Liviu Nanu cum este cu dwarfii ce traiau sub pamant, foarte frumoasa asocierea ochilor raului subpamantean cu termenul nibelung, felicitari.

Grijit-au- iese din context, trebuie schimbat, si inca ceva f mici retusari pt momentul in care vei pune poema pe hartie. Spor!

chiar daca te-au calcat toti in picioare uite ca pana la urma iti desavarsesti a 7-a arta. De data aceasta imi place textul

un text bun dar care mai mergea lucrat nitel, cred ca daca mai staruiai asupra rimei, cel putin ca in prima strofa, avea impact mult mai puternic pentru cititor. Si limbajul care la un moment dat scapa de sub control. In orice caz, chiar daca nu este rafinat, textul place, este ludic.

Nu asta este genul de poezie care ma impresioneaza la domnul Liviu Nanu, dar place pentru ca autorul, in stilul sau nonsalalnt, prezinta poetic un fragment din viata sa, precum il simte. El este genul de autor mai cuminte, cu un simt rafinat al umorului imbinat cu nostalgicul. Nu stiu cat vor rezista astfel de poezii si ce impact vor avea in ochiul cititorului peste 5 ani...si aici ii dau domnului Nanu un subiect de reflectat...dar pe moment autorul se pare ca se adapteaza contemporanului, traieste in contemporan, probabil satisfactia de moment ii da aripi spre un gen de literatura mai aparte...
Succes in procesul tranzitiei poeziei...

comentariile bune la un text bun se rezuma la cateva cuvinte sau tacere. Daca vrei sa aflii mai multe despre poezie sau despre unele lucruri.., incearca sa te infiltrezi in lumea poetica de buna calitate, acolo cu siguranta vei avea multe de invatat, aici, alaturi de prietenii tai comentatori bati pasul pe loc. Caută-i pentru că ei nu te vor căuta pe tine. De vorbit, eu nu mai am nimic de vorbit cu nimeni, este pierdere de timp și dăunează actului creativ-singular prin definiție și valoare.

Contorsionarile si comedia cuvintelor dau un farmec aparte acestui text. Imi place mult strofa a doua.