șters

inca nu am aflat cine este Iuda, si chiar daca esti tu, tot nu conteaza, palimpsestul tau biblic este bun, ametesci si modernul pentru ca VREI sa fii la moda(poate ca aici se vede fortarea ta poetica). Poate ca atunci cand un poem vine din suflet, un poem curge, urmareste o linie, tu ca poet cu experienta poti inventa, cana de tabla imi pare totusi neadecvat, dar asta este gustul meu, poemul este al tau si il pictezi cum doresti...nu este rau

hm, un progres evident in acest text. Un limbaj natural, concentrat, imagini clare si mult fior...poetic. Cu o nota in plus pentru primele doua strofe, remarcabile.As avea o sugestie in strofa a 4-a, pielea golita de viu inlocuita cu...camasa dezgolita de viu, ar fi mult mai sugestiv si foarte potrivit in context. La fel in ultima strofa...noapte straina.
Ai nota -10 de la mine pt aceasta poema.

Cateodata ma intreb de ce Marius abunda de figuri de stil in momentul in care parca ar merge se aeriseasca unele texte si sa le confere o aura inmiresmata de candoare. Mie mi se pare ca esti clasic prin viziune si abstract prin exprimare, si astfel ies de multe ori niste combinatii ciudate. Si sincer, vad un potential imens la tine, asta daca ai limpezi un pic apele. Iti spun astea pt ca imi pare ca esti un om care scrie cu pasiune, din suflet..

de minte și cuvântător, și astfel elimini stăngăcia verbului de la sfârșit.

Poem placut, felicitari.

am scris eu odata un text cu iubita nibelunga, nibelunga este cu sensul de subpamantean, asta ca sa ii explic si lui Liviu Nanu cum este cu dwarfii ce traiau sub pamant, foarte frumoasa asocierea ochilor raului subpamantean cu termenul nibelung, felicitari.

Grijit-au- iese din context, trebuie schimbat, si inca ceva f mici retusari pt momentul in care vei pune poema pe hartie. Spor!

chiar daca te-au calcat toti in picioare uite ca pana la urma iti desavarsesti a 7-a arta. De data aceasta imi place textul

un text bun dar care mai mergea lucrat nitel, cred ca daca mai staruiai asupra rimei, cel putin ca in prima strofa, avea impact mult mai puternic pentru cititor. Si limbajul care la un moment dat scapa de sub control. In orice caz, chiar daca nu este rafinat, textul place, este ludic.

Nu asta este genul de poezie care ma impresioneaza la domnul Liviu Nanu, dar place pentru ca autorul, in stilul sau nonsalalnt, prezinta poetic un fragment din viata sa, precum il simte. El este genul de autor mai cuminte, cu un simt rafinat al umorului imbinat cu nostalgicul. Nu stiu cat vor rezista astfel de poezii si ce impact vor avea in ochiul cititorului peste 5 ani...si aici ii dau domnului Nanu un subiect de reflectat...dar pe moment autorul se pare ca se adapteaza contemporanului, traieste in contemporan, probabil satisfactia de moment ii da aripi spre un gen de literatura mai aparte...
Succes in procesul tranzitiei poeziei...

comentariile bune la un text bun se rezuma la cateva cuvinte sau tacere. Daca vrei sa aflii mai multe despre poezie sau despre unele lucruri.., incearca sa te infiltrezi in lumea poetica de buna calitate, acolo cu siguranta vei avea multe de invatat, aici, alaturi de prietenii tai comentatori bati pasul pe loc. Caută-i pentru că ei nu te vor căuta pe tine. De vorbit, eu nu mai am nimic de vorbit cu nimeni, este pierdere de timp și dăunează actului creativ-singular prin definiție și valoare.

Contorsionarile si comedia cuvintelor dau un farmec aparte acestui text. Imi place mult strofa a doua.

probabil realizezi ca personalele nu pot fi trecute la atelier. Bai oameni buni, nu va mai plangeti atata de mila in textele astea, trebuie sa mai existe ceva pe acolo frumos la care sa va ganditi.

ar trebui să facem dragoste
și nu să scriem despre moarte

cu degetele prinse-n capcane pentru șoareci
miros a brânză

stii ca uneori trebuie sa faci niste sacrificii, un gambit, un nivel, o mutare en passant pentru a castiga ceva mai de pret. La sfarsit raman regele si regina, indragostiti pe tabla de sah, mor in final impreuna, mirosind a branza.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand am vrut sa semnalez cu bunavointa Mariei aceasta aparitie, am avut numai intentii pozitive si nu am vrut sa creez nicidecum vreo polemica.
Pentru mine este un eveniment foarte important, aceasta carte fiind o bucata rupta din mine, din viata mea, un drum plin de sacrificii, de suferinte, de obstacole. Cei care au publicat deja, stiu despre ce este vorba.
Femeia de pe coperta este idealul meu despre iubire, este femeia misterioasa, este femeia ce se regaseste intre copertile acestei carti, este o insusire a tuturor atributelor pe care o femeie din viata mea le-a avut. Aceasta carte ii este dedicata Ei. Pe aceasta femeie o iubesc. Nu vreau nicidecum sa fac curte adolescentelor prin ceea ce scriu, raspunzand la intrebarea domnului Liviu Nanu.
Din partea domnului Felix Nicolau, sincer, ma asteptam prin prisma functiilor de editor si critic literar pe care le detine, sa faca dansul o remarca cu privire la continut, la textele atasate, ii voi raspunde ca nu este nici rugbistul sau omul de pe google acolo, ci aceeasi femeie despre care am vorbit mai sus. Nu va obliga nimeni sa adresati felicitari unui tanar debutant, nu va obliga nimeni sa fiti serios, este la latitudinea dumneavoastra.
Domnului Florin Bratu, ii amintesc ca semnalarea aparitiilor editoriale pe acest site nu a inceput cu subsemnatul si nici nu cred ca se va sfarsi cu mine, iar textul Mariei nu a obtinut o sumedenie de stele cat au obtinut alte anunturi ale altor useri in trecut. Sa nu mai amintesc ca au fost anunturi false ca in genul celui facut de Tosa Claudiu, in care s-a acceptat gluma, s-a instelat si nici nu s-au scos stelele si nici nu s-a facut misto sau valva de autor pe marginea acestei masuri.
Oricum, stim cu totii ca aceste stele nu reprezinta cu adevarat valoarea unui text, in cazul de fata fiind mai mult un gest simbolic, de prietenie, o strangere de mana poetica. Daca doriti sa schimbati ceva, faceti niste reguli clare si puteti dezbate aceste probleme pe forumul siteului sau pe chat.
Maria nu a putut face o recenzie, cronica a acestei carti intrucat o avancronica se va face de catre anumite reviste de specialitate din Iasi si din tara. Nu a vrut decat sa impartaseasca bucuria unui autor, unui om care debuteaza in poezie, pe un site pe care s-a lansat, pe care a progresat si pe care doreste sa ramana cu un sentiment pozitiv. Oricum Maria, a avut bunavointa sa citeasca aceasta carte in format electronic cu mult inainte de aparitia ei, astfel, nu ar fi postat acest articol fara sa aiba o certitudine a poeziilor mele, a debutului in sine.
Ma intreba domnul Ionut Enache Laurentiu de ce am fost certat cu Agonia, nu am absolut nimic cu acest site sau cu proprietarul sau, am colaborat as spune rezonabil si reamintesc ca domnul Herinean, m-a ajutat deseori in unele probleme destul de pretentioase.
In schimb, de foarte multe ori m-am lovit de fel si fel de oameni care nu au ratat nici o ocazie de a-si exprima sentimentele fata de subsemnatul, de a-mi poci numele, de a se lega de sportul pe care il practic si multe altele.
Ceea ce m-a determinat sa raman pe acest site sunt oamenii minunati care iubesc ceea ce scriu, care au fost sinceri mereu si carora le dedic din tot sufletul versurile mele si le multumesc pentru prezenta constanta, pentru atentia lor si pentru incurajarile primite.
Nu o sa ma supar de aceste reactii, lumea este plina de toti si toate, personal sunt multumit ca am reusit sa fac un level up si ca ma pot prezenta cititorilor nu numai ca rugbist, agonist, internist, googlist....ci si ca poet...si nu in ultimul rand ca om.
Iar ca om, am puterea de a accepta orice gest, de a-l purta cu mine pretutindeni, va multumesc tuturora care ati poposit aici(Elena, Toma, Liviu Nanu, Mariana Tanase, Valeriu Cercel, Silvia Caloianu, Ovidiu Oana, Dan Carlea, Felix Nicolau, Alina Emandi, Madalina Maroga, Florin Bratu, Adina Ungur, Tudor Negoescu, Enache Ionut Laurentiu, Alin Adal) si va doresc sa aveti o viata frumoasa, plina de realizari scriitoricesti si nu numai.
Cu apreciere,
Ionut

Negrule, ti-am citit poezia si in partea cealalta, dar avea titlu \"conspiratia liliecilor\", de ce naiba l-ai schimbat ?
Sau textul acesta este un fel de Batman beginning ?

pe limba romana Tosa vrea sa zica ca tehnica palimpsestului literar folosita in acest caz este suprasaturata de expresiile greoaie si cuvintele cautate intentionat pentru a impresiona cititorul. Astfel urmele vechiului pergament ariadnic se pierd in labirintul mintii iar autorul cade facil in plasa versificatiei simbiotic/onomatopeice. Tosa Claudiu denota atata necunoastere incat isi justifica neputinta prin aparitia unor carcotasi, uite sunt eu primul carcotas care face o critica pe acest text pt ca tu nu esti in stare, gasesti in schimb defecte la texte si le mai si instelezi.

ii felicit si eu pe autori pentru aparitia in acest volum colectiv si desemenea pe Maria pentru supunerea in fata atentiei noastre, a impatimitilor de poezie.
Orice carte este un moment de bucurie.

uneori scriu poeme frumoase...dar cand?
asa ca sa fac o parodie la textul tau parodie. Uite iti dau un subiect, azi am scris o poezie frumoasa iubito si vreau sa afle lumea ca am scapat de vechile metehne si prefer pixul. A inceput sa ninga...

Primul gand asternut pe acest site,plin de melancolie,tinerete ,profunzime.Am intrat intamplator pe acest text al dumneavoastra si profit de ocazie sa va spun: Bine ati venit !
Mai ales ca orasul meu de suflet este tot Constanta.
Succes in continuare la scris.

revenind la tonul contrastual cu care Ioana Barac isi expune lucrarile, as adauga aici doua strode de-ale mele mai vechi....pentru ca ai imbinat frumos albastrul venei din fiinta ce isi lungeste gatul ca girafa dupa tipa aia in sanii goi de pe plaja:

Am sângele albastru
ce curge din cerul
de inimi senine
în pântecul tău,

Atatea cuiburi are acest cuc iubit la dispozitie si nu va ramane niciodata in cuibul tau negru al lui Nelson Mandela varianta feminina a luptei desavarsita impotriva ipocriziei.Si ma tot gandesc sa nu fi interpretat astfel sangele tau negru

am sângele negru
de fiară vicleană
ce mușcă flămândă
din sufletul tău,

dar de fapt rosu

am sângele roșu
ce-mi tulbură ființa
umplută de tine
și de Dumnezeu,

Atatea bomboane de ciocolata astepta lichorul sa se scurga in buzele iubitului tau....cum sa le refuze..iar tu degeaba ii spui ca esti o regina, cred ca s-a saturat de atata matriarhat sufocandu-l cu frumusetea ta devenita poate un cliseu in calea dorintelor lui de libertate. Place acest text, dar solicita concentrare, stii rechinii se uita la poezie ca la o halca de carne..si in jur nimic nu mai conteaza...atentia distributiva bat-o vina..
Ce-i ramane autorului este sa isi planga soarta in versuri opace

am sângele alb
ce-l scrie destinul
cu litere opace
ce strigă mereu

Dar eu sper ca acel pamant roditor din sufletul tau va inflori din nou...in sufletele avide de dragoste, orfane

am sângele verde
de ierburi orfane
ce-și prind rădăcina
în trup pământiu

asa ca renunta la ura aia si suferinta din suflet

am sângele galben
de chinuri mocnite
în râncede visuri
de soare ateu

si paseste in viata si gusta din fericire.

IOnut

Ioan Peia este un pic cam dur dar are oarecum dreptate. Poezia apare ca un mozaic intre simplu si complex, intre sincer si pretios, cuvintele PUSE pentru a construi o imagine se simt asezate acolo...orga in capela soarelui de ex, nu vin ca un fapt natural. Ela, deunazi iti citeam ultimele poeme, 10-15 si observam ca aproape in fiecare poema intalnesc motivul ochiului, al retinei, vad ca te pasioneaza dar sper sa nu devina obsesiv pentru cititor.
Sa nu ma intelegi gresit, iti apreciez felul in care scrii si stiu ca mintea unei femei poate fi mai alambicata cand vine vorba de stari de fapt, subintelesuri, sentimente.
Pentru a-mi intari spusele, voi veni cu versuri din Ana Blandiana

Sã lãsãm sã cadã cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Sã le lãsãm sã cadã
Aproape putrede,
Abia îmbrãcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfãcut,
Ca din vestezi nori luna,
Poate s-ar furisa spre pãmânt...