tumultul vieții liniștite

am o viață liniștită nu-i cu bani mulți, nici plătită mă gândesc la mine oare, asta este bine e bine că-i liniștită mă gândesc la tine de vezi viață liniștită te atrage, te convinge ti-ar plăcea să-ți intre\'n sânge tu, contemporanul meu fără ură sau credință’n Dumnezeu ce’nțelegi prin viață bună de-mi fac public un jurnal și în fiecare zi scriu ce bine-mi este mie n-am minuni, nici tragedie cât de interesant poa’să pară un jurnal făr de papară făr de povești de ocară cum s-atragă viața mea indivizi ca dumneata oameni, totuși, morți de spaimă chinuiți ingrozitor așteptând pe’unul din rai să le spună că e bine și e totul minunat până azi nu s-a\'ntâmplat cum te-atrage măi vecine dacă nu-i ceva de bine văd adesea, din păcate rau-i mai prezent în toate alergăm toți dupa el și deși deloc ne place parcă îl chemăm încoace este’n tot ce ne’nconjoară și încet el ne omoară are și el rolul lui dar să-l pui pe primul plan să-l prezinți, să-mbrobodești și mereu să-l pomenești este sado-masochism, nu mai spun de’oportunism minuni, ce le-asociezi cu-un bine se întâmplă rar, sunt mici răul nu poate domni, completează doar un bine dar ne-atrage de minune-i, zici parcă nu e rău cum să fac, cum să conving oameni pe care nu-i știu, nu-i cunosc și-s slabe șanse ca, buni amici să îi descriu cum să fac să creadă’n mine și în modul meu de viață tihnă liniștită și deplină făr de minuni, grozăvii, povești de’adormit copii e chiar bine \'ți spun, vecine virtual iar tu, cred, o știi prea bine.