Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
eu merg pe ideea ca orice om are importanta. Cine suntem noi ca sa judecam cati sunt banali sau nu, procentual vorbind, poate ca acei indivizi fac lucruri la fel de importante in mediul in care traiesc. Poate ca unii sunt medici si salveaza vieti, fara ca cineva sa auda vreodata de ei. Poate ca altii construiesc poduri intre continente. Fiecare om este important, intrucat pune o caramida la temelia umanitatii, intrucat fiecare om creeaza ceva, fie viata, fie altceva cel putin la fel de important ca un HIT.
Sa nu fim superficiali si sa ne rezumam doar la staruri. Parerea mea.
Sa nu fim superficiali si sa ne rezumam doar la staruri. Parerea mea.
Pe textul:
„Michael Jackson" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextuite ca am gasit un text excelent cu o imagine remarcabila a deraiaerii in zori. limbajul bine echilibrat, poemul este valoros pentru ca are valoare de ansamblu dar si elementele componente contribuie din plin.
Cuvintele simple sunt eficace si poemul capata si mai mare valoare, fara pretiozitati, ceea ce denota inspiratia de moment a autorului. sincere felicitari pt acest text.
Cuvintele simple sunt eficace si poemul capata si mai mare valoare, fara pretiozitati, ceea ce denota inspiratia de moment a autorului. sincere felicitari pt acest text.
Pe textul:
„Trenul insomniei" de Alexandru Corneliu ENEA
0 suflu
ContextHaide sa nu vorbim de vulnerabilitate ci de constientizare. Aspect extrem de bine mentionat de Freud in eseul despre psihanaliza sau, mai aproape de sufletele noastre, de filosofia blagiana.
La fiecare 3 secunde moare un om. Deh, nu toti au faima lui Michael Jackson. Dar fiecare om merita aceeasi importanta, acelasi respect. Pentru ca fiecare om lasa ceva in urma, iar noi, ceilalti, traim cu aceasta mostenire.
Michael Jackson ne loveste cumva in nesmitirea noastra crasa, in indiferenta noastra in fata mortii. Ne-am obisnuit cu stiri despre moarte, cu razboaie, cu cataclisme, pandemii, in care se vorbeste despre NUMERE.
Si ne vom obisnui si cu moartea lui Michael si poate... in ultimele clipe, ne vom obisnui cu ideea ca si noi trebuie sa murim.
Si vom cauta compasiunea tardiva in fata umbrei...
La fiecare 3 secunde moare un om. Deh, nu toti au faima lui Michael Jackson. Dar fiecare om merita aceeasi importanta, acelasi respect. Pentru ca fiecare om lasa ceva in urma, iar noi, ceilalti, traim cu aceasta mostenire.
Michael Jackson ne loveste cumva in nesmitirea noastra crasa, in indiferenta noastra in fata mortii. Ne-am obisnuit cu stiri despre moarte, cu razboaie, cu cataclisme, pandemii, in care se vorbeste despre NUMERE.
Si ne vom obisnui si cu moartea lui Michael si poate... in ultimele clipe, ne vom obisnui cu ideea ca si noi trebuie sa murim.
Si vom cauta compasiunea tardiva in fata umbrei...
Pe textul:
„Michael Jackson" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIata ca Dorin Cozan nu a lasat sa treaca timpul degeaba si s-a intrecut pe sine, castigand un premiu important ce-i da posibilitatea sa debuteze la o editura importanta din Bucuresti. Ma bucur ca ale sale cautari literare au avut o finalitate. Sincere felicitari!
Pe textul:
„De la Vaslui citire: debut literar - Dorin Cozan" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
ContextUn articol consistent si generos despre o tanara poeta care promite. Ma bucura interesul lui Florin de a promova tinere talente, de a le sprijini pe drumul dificil catre poezia de calitate. Adevarul este ca nu multi poeti de varsta autoarei se pot bucura de un debut destul de reusit, mai ales fiind un dublu debut. Felicitari lui Florin si autoarei.
Pe textul:
„Aida Hancer, de la Eva Nimănui la Amadiada postmodernă" de florin caragiu
Recomandat0 suflu
Contextbineinteles ca ma refeream la versificatie, si nu la una minora, ci la una plina de substanta si cu un limbaj placut auzului
Pe textul:
„Prima ta spaimă" de bucur alexandra-emilia
Recomandat0 suflu
ContextDraga Emilia, abunzi de imaginatie, mai rar asa oameni cu imaginatie dar ai inca probleme la constructia versurilor, la aspectul plastic.
Abuzezi de comparatii si de pronume relative: ca si cum pasarile, asa cum au ars, ca un vinil, pe care aluneca, care a dat drumul, in care nasc felinele, pe care alergai...
De exemplu, dupa versul cu ultima ploaie poti pur si simplu sa incepi cu versul
caii au inceput sa alerge liber
Mai ai cateva constructii stangace, prozaice: dupa ce, apoi o sa, strada aia
Sfatul meu este sa umbli mai mult la flexiune, astfel versifatia va fi prozaica si nu vei evolua deloc.
Numai bine.
Abuzezi de comparatii si de pronume relative: ca si cum pasarile, asa cum au ars, ca un vinil, pe care aluneca, care a dat drumul, in care nasc felinele, pe care alergai...
De exemplu, dupa versul cu ultima ploaie poti pur si simplu sa incepi cu versul
caii au inceput sa alerge liber
Mai ai cateva constructii stangace, prozaice: dupa ce, apoi o sa, strada aia
Sfatul meu este sa umbli mai mult la flexiune, astfel versifatia va fi prozaica si nu vei evolua deloc.
Numai bine.
Pe textul:
„Prima ta spaimă" de bucur alexandra-emilia
Recomandat0 suflu
Contexthm, cum spunea si domnul de mai sus, final neasteptat, numai ca aici nu pare a fi vorba doar de tragic, pantecul femeii fiind un spatiu al tuturor fenomenelor posibile... al nasterii, al mortii, al placerii, al durerii, in fond, razboiul cu viata si pacea cu... dar asta ramane de vazut
Pe textul:
„Război și pace în pântecul Annei Karenina" de Mirela Lungu
0 suflu
Contextmare problema cu divorturile astea, te apuca lesinul nu alta. ma intreb daca dzeu nu ia si el spaga ca sa iasa totul asa cum vrem. povestirile sunt amuzante si se parcurg cu usurinta. o sa mai citesc.
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
0 suflu
Contextconceptul de natura din prisma existentei, poemul asta are aura a la Rousseau. Cred totusi ca se merita punerea corecta a semnelor de punctuatie, Angela. I-ar da poemului si mai multa credibilitate.
Pe textul:
„vis contemporan" de Nache Mamier Angela
0 suflu
Contextremarc o imagine deosebit frumoasa in strofa:
auzeam în noapte cum cineva
cioplește
îmi ziceai mereu
că se lucrează încă la
poarta sărutului
cred ca daca insasi aceasta strofa este o poezie in sine, drept pentru care te felicit
auzeam în noapte cum cineva
cioplește
îmi ziceai mereu
că se lucrează încă la
poarta sărutului
cred ca daca insasi aceasta strofa este o poezie in sine, drept pentru care te felicit
Pe textul:
„umbrele de pe tavan s-au transformat în ploaie" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextde a-i acorda lui Ioan Botezatorul atentia cuvenita. Poezia este ok, acolo la balamaua unei usi as lasa pur si simplu doar usa, este mai plastic, mai eficace. numai de bine va doresc.
Pe textul:
„Ioan Botezătorul" de Anisoara Iordache
0 suflu
Contextimi place aceasta poezie, in care nu pot sa nu remarc naturaletea limbajului din prima strofa, care face toti banii...
în tine dorm, în tine spăl rufele
de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvășit
cu pielea pe dos, în aval, în amonte
evident, poemul este perfectibil, ca si orice alt poem, autoarea merge pe detalii mai usor digerabile de catre cititorul care este satul de filosofii ale iubirii. nu este condamnabil, este alegerea ei, este poema ei de dragoste, a spatiului pe care il locuieste.
în tine dorm, în tine spăl rufele
de regulă nu fac patul, îmi place că te găsesc răvășit
cu pielea pe dos, în aval, în amonte
evident, poemul este perfectibil, ca si orice alt poem, autoarea merge pe detalii mai usor digerabile de catre cititorul care este satul de filosofii ale iubirii. nu este condamnabil, este alegerea ei, este poema ei de dragoste, a spatiului pe care il locuieste.
Pe textul:
„Tu ești singura mea cameră" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextO varsta frumoasa, un nou prefix poetic, si de ce nu, de mai buna valoare si incredere in sine. Un text interesant, cu potential.
Pe textul:
„treizeci de ani" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
Contextconsider ca acest poem are un inceput valoros, prima strofa evidentiindu-se cu precadere. natura, om, cuvant si pasarea ce devine stea...
Pe textul:
„cuvânt de sete" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contexto singura intrebare am. de ce nu o rima acatare la plans? Plus ca biciul se repeta. Tot imi vine sa zic ca ar merge ceva de neucis pe acolo...
Pe textul:
„bici de lacrimi argintiu" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextAm postat volumul integral in pagina mea de autor, pentru o mai buna vizibilitate. Numai de bine si lectura placuta.
Pe textul:
„Ionuț Caragea în Negru sacerdot – poetul ca pretext al poeziei" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextMultumesc Eugenia Reiter. Multumesc de asemenea si pentru comentariile din pagina poetei Vanda Florea prin care ma sustii. Poate ca voi posta texte si pe aici, asta daca vei considera ca se merita. Ne mai si criticam, ne mai dam si mana, asa e in lumea literelor. Numai bine.
Pe textul:
„Ionuț Caragea în Negru sacerdot – poetul ca pretext al poeziei" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextVeritabila surpriza!
Deunazi ma plangeam ca mormanul meu de volume a disparut si ca ma simt tradat de cartile mele, cele care m-au indepartat de propriile poezii. Iata insa ca departarea ca si pretext al apropierii si necunoscutul ca si pretext al cunoasterii imi demonstreaza ca ma insel. Eu nu sunt tradat de carti si nici de cititori. Roata se invarte ca si pretext al destinului.
Nu recomand experienta negrului sacerdot, este greu sa intri in acea dimensiune dar cel mai greu este sa iesi... Spatiul este atemporal, atemporalul ca si pretext al vesniciei, lirica fara repere temporale tinde spre vesnicie.
Baudelaire a pus foarte bine accent pe atemporalitate si s-a batut si cu pumnii in piept. A fost inteles si apreciat cu intarziere. Dar nimic nu a fost pierdut.
Am de fiecare data o imsensa satisfactie sa descopar cititorul din spatele anonimatului si cat sunt in viata ii voi spune multumesc, tie, cititorule!
Multumesc domnului Pleopeanu Petrache pentru dezlegarea acestui puzzle intunecat si multumesc Mariei Prochipiuc pentru gestul frumos.
Deunazi ma plangeam ca mormanul meu de volume a disparut si ca ma simt tradat de cartile mele, cele care m-au indepartat de propriile poezii. Iata insa ca departarea ca si pretext al apropierii si necunoscutul ca si pretext al cunoasterii imi demonstreaza ca ma insel. Eu nu sunt tradat de carti si nici de cititori. Roata se invarte ca si pretext al destinului.
Nu recomand experienta negrului sacerdot, este greu sa intri in acea dimensiune dar cel mai greu este sa iesi... Spatiul este atemporal, atemporalul ca si pretext al vesniciei, lirica fara repere temporale tinde spre vesnicie.
Baudelaire a pus foarte bine accent pe atemporalitate si s-a batut si cu pumnii in piept. A fost inteles si apreciat cu intarziere. Dar nimic nu a fost pierdut.
Am de fiecare data o imsensa satisfactie sa descopar cititorul din spatele anonimatului si cat sunt in viata ii voi spune multumesc, tie, cititorule!
Multumesc domnului Pleopeanu Petrache pentru dezlegarea acestui puzzle intunecat si multumesc Mariei Prochipiuc pentru gestul frumos.
Pe textul:
„Ionuț Caragea în Negru sacerdot – poetul ca pretext al poeziei" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextAi o gramada de poeme bune drept pentru care te felicit. Sunt incarcate de ludic si imaginatie. Nu stiu de ce sunt trecute cu vederea, dar sper ca asta sa nu te descurajeze...
Pe textul:
„poem despre cum înaintează descrierea" de lucaci sorin
0 suflu
Context