șters

Mitocania dumitale este ca faci referire la patologic, iar eu vorbesc despre literatura. Asa ai fost educat? Eu daca spun ca esti zero barat in lumea literara, un veleitar, un anonim, nu fac referire la persoana dumitale, ci la priceperea literara. Am dreptul sa te demontez literar daca vreau, dar am educatia sa nu te atac la persoana.

Ești foarte departe de subiect. La ani lumină. Sunt printre cei mai bătrâni de pe site (din 2002), iar textele mele au avut o căruță de steluțe. Le-am retras pe toate. Chiar și acum, am avut două texte înstelate, le-am retras și pe acelea. Nu am nevoie de steluțe, am obținut mai mult decât atâta. Cu verdictul despre valoarea textelor mele, ți-am zic că ești irelevant, că nu exiști. Nu depinde cariera mea literară de opinia unui anonim de pe Agonia. Sunt aici doar să ajut, fără să vreau nimic în schimb.

nici eu nu am rezistat, fiindca, pana la urma, am auzit un lucru inteligent

"drept de VETO. eu pun steluța, tu o ștergi. Ce spui?"

Nu, nu asta e solutia. Solutia este urmatoarea. NIMENI nu nivel de 120 sa nu aiba dreptul sa insteleze un text al unei persoane cu acelasi nivel sau mai mare. Sa dispara, in acest fel, orice reciprocitate. Daca la acest nivel, de 120, raman chiar si cei mai putin priceputi, sa existe un nivel superior, al celor din USR, critici, filologi, premiati la marile concursuri, care sa insteleze cu steluta rosie textele celor cu nivel de 120, astfel incat, si acestia sa se poate bucura.

Cei cu nivel mai mare de 120 sa isi asume faptul ca nu au nevoie de niciun fel de recompensare, ei fiind deja recunoscuti in lumea literara. Singura lor recompensa sa fie respectul cititorilor, limbajul lor lipsit de atacuri si mitocanii, atunci cand acestia vin cu comentarii constructive.

întrebați editurile. Sau puteți constata singur, acolo unde scrie stoc epuizat. Chestia cu mitocănia am mai observat-o la dv, în comentariile trecute pe offtopic. Când nu vă convine ceva, îi faceți pe ceilalți mitocani. Ideea este următoarea, ca să fie, încă o dată, foarte clar! Primul meu comentariu de sub acest poem a fost pe text. Argumentat. Cu referire la ritm și greșeli. Nu a plăcut, am fost invitat să merg pe pagina mea, iar psihologul de serviciu Stanica Ilie Viorel a inceput cu profilurile autorilor. Apoi voi ceilalti, v-ati aparat, atacand competenta mea literara. Asta pentru ca nu suportati critica argumentata, pe text. Domnul Lican putea de prima data, fara sa o lungeasca, sa spuna ce i-a zis domnului Stanica: Ilie ai dreptate! Textul poate fi perfectibil. Ar fi avut mult mai mult de castigat. Mitocania apare atunci cand se ataca opinia argumentata a unui utilizator, subsemnatul, care a comentat un text, nu o persoana. Discutia a degenerat, iar aici, ne putem bate la infinit, eu cu arme adevarate, voi cu prastii cu scoabe. Voi spune eu stop primul si nici nu voi mai comenta textele voastre, ca este, oricum, in zadar.

Domnule Stanica Ilie Viorel, cand s-au dat anunturile cu privire la admiterea in Uniunea Scriitorilor din Romania, multi autori au fost respinsi pe criteriul ca: NU (lipsă cronici și valoare literară). Chiar si acest nivel, NU, este mai ridicat decat mivelul dv. Macar acei domni au incercat sa iasa din anonimat. Clar ca este nevoie de o restructurare pe Agonia, iar voi, cei fara realizari literare, sa fiti retrogradati. Pentru ca voi impuneti un gust prost, pentru ca voi va aparati intre voi creatiile mediocre, pt ca voi distrugeti ce este frumos, ce este valoros. În anii 2002-2004 Agonia era o forță tocmai prin implicarea a SUTE de oameni competenți. Ei au fost treptat îndepărtați de niște admini care le băgau textele la atelier și se răzbunau în fel și chip pe valoarea lor literară. Acum există doar o mână de oameni care își laudă creațiile mediocre între ei. O fac pentru că, dacă n-ar fi Agonia, ei nu ar exista. Asta e adevarul.

hai, să iasă toată gașca la interval. Să vadă lumea cine ce și cum.

Este normal să-ți aperi colegii de gască, sunteți toți o apă și-un pământ. Despre Wikipedia, se vede cât de prost ești informat. Nu se pot posta informații pe Wikipedia care să nu fie acoperite de surse de încredere, adică, toate informațiile care apar acolo sunt verificate de administratori. Iar IP-urile celor care postează informații acolo, la fel. Da, știu, vouă vi se pare imposibil faptul că există persoane atât de preocupate de opera mea literară. Că există critici precum Maria-Ana Tupan, care au scris cărți de studiu despre opera mea. Că s-au scris până acum 4 cărți de studiu critic despre opera mea și peste 200 de cronici (toate se pot citi pe site-ul meu oficial). Așa că, ce spune unul ca dumneavoastră, este IRELEVANT. Dv nici nu existați.

Domnule Stanica Ilie Viorel, aveti nivel pentru ca vorbiti mult, iar vorbaraia se doreste pe Agonia, asa cum se doreste si polemica, pentru a se tine site-ul pe linia de plutire. E singura lui posibilitate de a atrage utilizatori, la care se adauga si celebrele stelute. Foarte multi, foarte multi autori de valoare au plecat definitiv de pe acest site, satui de acest gen de vorbaraie si de incompetenta celor care au nivel nemeritat.

Dv ii intrebati pe ceilalti de pe Agonia daca au auzit de mine sau nu. Va sigur ca cei care citesc revistele literare au auzit. Sau cei de pe aici nu citesc revistele Convorbiri literare, Poezia, Miscarea literara, Acolada, Neuma, Caiete silvane, Nord literar, Banchetul, Caligraf, Euphorion, Portal Maiastra, Pro Saeculum, Sud etc etc??? Majoritatea sunt reviste importante, sub egida USR?

Prin intrebarile astea ridicole, nu faceti decat sa dovediti ca, da, nu cititi suficient de mult!!!

Domnule Lican, cei ca dv, trăiesc într-un cerc închis. Pe Agonia sau la actitățile pe care cei importanți nu le bagă în seamnă. De mine a auzit și a scris președintele Academiei Române. Plus mulți mulți critici literari de prima mână (Cistelecan, Codreanu, Rachieru, Tupan, Borbely, Dram, Cublesan etc). Dacă unii ca dumneavoastră nu citesc suficient (eu apar, anual, în zeci de reviste literare), mulțumindu-se doar cu lectura pe Agonia sau cu revistele minore în care se citesc doar pe ei înșiși, e problema lor. Despre autorii analizați în cronicile mele, puteți afla accesând site-ul meu oficial, rubrica Critice. În volumul Esențe lirice 2, postat acolo integral, se află numele tuturor celor despre care am scris. Unii sunt membri ai USR, scriitori de renume, alții sunt critici literari - am scris chiar și despre Alex Ștefănescu în Luceafărul de dimineață - și chiar am atras atenția asupra repeziciunii cu care citește și dă verdicte, alții sunt așa ca dv. - amatori, cu mai mult sau mai puțin potențial, iar în câteva cazuri, unii sunt plagiatori sau agramați. Și nu m-am sfiit să arăt lumii ce poate fiecare. Așa că, da, din prisma activității mele și a competenței mele, îmi permit să dau verdicte. Și de fiecare dată, argumentez. De ce îmi place, de ce nu-mi place. Ața că puneți-vă pe scris, iar dacă îmi va plăcea vreodată ceva, nu voi ezita să vă apreciez.

Pentru domnul Lican: pentru mine vorbesc realizările mele literare, recunoscute de specialiștii în domeniu, de filologi, profesori universtari dr., academicieni. Mai mult de atât, dacă tot vorbim de opiniile critice, acestea au fost mereu respectate în lumea literară. Drept dovadă, peste 100 de cronici de-ale mele au fost publicate în marile reviste din țară, iar volumele care le conțin au fost premiate la concursuri de critică literară. Deci, în opinia celor care le publică și le premiază, se pare că mă pricep. Dv. ce pricepere și ce realizări aveți în domeniu?

Domnule Stanica Ilie Viorel, prin comentariile pe care le-ați lăsat la textele mele ați demonstrat două lucruri: nu vă pricepeți deloc și sunteți foarte superficial. Și nu sunteți singurul. Ori, pe mine, nu mă ajută aceste cârcoteli amatoricești. Nu au nimic constructiv. Am tesat, mi s-a demonstrat acest lucru, m-am lămurit. Și am zis foarte clar, sunt aici să-i ajut pe cei care vor să progreseze. Simt că sunt dator acestui site pe care am debutat în 2002, pe vremea când mulți dintre voi nu erați pe aici. Și, să fim sinceri, eu nu am nevoie de steluțele voastre pe care voi vi le acordați reciproc și nici de genul de opinii pe care le lansați în subsolul textelor. Textele mele au trecut de filtrul criticilor literari, ceea ce este suficient. Că sunt bine receptate și în spațiul public, de exemplu pe rețelele sociale (acolo unde, dv. și alții nu aveți niciun feedback - v-am vizitat pagina și am constatat acets lucru), e un bonus. Din respect pentru prietenii mei mai vechi, care nu au dezvoltat sentimentul invidiei și al frustrării, voi lăsa câteva texte pe pagina mea. Dacă vor să citească mai mult și să lase comentarii, știu unde să mă găsească. Și, apropo, este normal să trezesc antipatie, pentru că nu conformez găștilor și mediocrității în care ele se zbat.

Dacă ar fi după mine, aș rade nivelul de 120 al tuturor amatorilor de pe acest site, acesta trebuind să fie acordat membrilor USR, criticilor literari, filologilor, autorilor care au obținut mari premii, nu unor amatori care își dau cu părerea asupra unor texte care le depășesc nivelul de pricepere și înțelegere. Am fost clar?

Observ un lucru pe aici, pe Agonia. Dacă găsești greșeli într-un text sau dacă nu rezonezi cu un text și îți spui sincer părerea, ești invitat să pleci în altă parte, pe un ton, deseori, mizerabil. Adică, fiecare autor de texte mai slăbuțe vrea să fie lăudat, adulat, înstelat, nicidecum ajutat să progreseze. De asta Agonia a decăzut atât de tare, fiind la un pas de desființare, de asta cei cărora li se înstelează textele proaste, pe principiul reciprocității, nu vor evolua niciodată. Păcat! Mare păcat!

Mi-a plăcut foarte mult al doilea. Imaginea și unghiul din care se privește... La primul nu prea am văzut flori de câmp sub streșini, mai degrabă niște ghivece suspendate cu mușcate. Dar fiecare casă cu florile ei.

Un text muncit, construit, ca să iasă cumva, dar care nu transmite. Poezia înseamnă emoție, nu făcătură. Chiar și la un text suprarealist, există substrat emoțional. Și sunt probleme grave la rime. Galactic nu rimează cu frenetic, clipe nu rimează cu rătăcite, plus alte câteva asonanțe foarte deranjante. Nici metrica nu are nicio noimă. Bine, cineva care nu se pricepe, ar putea zice că ceea ce spun eu sunt mofturi. Tocmai de aceea, invit câțiva agoniști care se pricep foarte bine la rime și metrică, să-și spună sincer părerea despre acest text.

Te salut, Daniel Bratu! Ofer eu solutia pt un ritm cum trebuie la versul 4, strofa 1. Ca doar nu te tin pegasii pe loc.

și-n cer, cai albi poeţii trag de hamuri.

Foarte bun text domnule Stanica Ilie Viorel! In afara de mica greseala semnalata de Leonard Ancuta, nu ai ce sa-i reprosezi. Ar mai fi acolo la pestele care o soarbe, cu care nu prea sunt de acord. Mai degraba ce o absoarbe, ce o respira. Mai aveti obstacol, apoi infrunta, apoi lupta. Pai daca este obstacol, nu mai trebuie infrunta, ca se intelege. Care se lupta cu ea, se deduce iarasi ca este vorba de ea din obstacol, ajunge doar luptandu-se, sau mai bine: zbatandu-se (ca o sugestie, puteti folosi mai mult gerunziile decat sa abuzati pe pronumele relative) să-și prindă sămânța lângă izvoare. T.S. Eliot a demonstrat cat de frumoase pot fi gerunziile in poezie, cititi-i integrala poetica ca sa vedeti. Concluzia este că scrieți bine, că aveți idei bune, că sondați profunzimile... doar limbajul poetic mai trebuie puțin finisat. Cu deosebită plăcere, IC

ca să constat o eroare de sistem și niște versuri frumoase, cu trimitere la alți poeți. Pare o dedicație pentru Marin Sorescu, cu diferență că nu există recunoașterea vinovăției:

Ia să vedem:

onorată instanță
a orelor și secundelor,
mă declar vinovat!

(AM)

Mi s-a omorât timpul,
Onorată instanţă.

(Sorescu, poemul Pricina)

Și piramidele de ceață le-am mai întâlnit, la regretata Ileana Lucia Floran:

alunecă lacrimi
în stropi perfecți
care se sparg de caldarâm
devenind piramide de ceață...

dar, probabi, că a devenit o metaforă comună, intrată în conștiința tuturor poeților

Ideea este ca elementele de forță ale poeziei să denote originalitate, să se vadă inventivitatea și imaginația poetului.

Doar o părere.

un poem cu final puternic, luminos și trist în același moment. Lumini și umbre (fără legătură cu textul Otiliei Cazimir), într-o împletire armonioasă. Excelent!

Mi-a plăcut foarte mult comparația. Cred ca faceti o treaba buna, benefica. La urma urmei, va sacrificati timpul personal. Si pe mine m-ati ajutat si am luat o decizie care ma multumeste. Pe mai departe, vedeți sa nu pierdeti cu echipa care vine tare din urma. Ca sunt vreo 11 de Pessoa in viitorul selectioner, care sta la panda. Si va trimite la vreo echipa de judet:))

Nu il voi tutui pe Leonard Ancuta, ca sa nu ma dezobisnuiesc. Eu sunt multumit si fericit pentru faptul ca exista si oameni care se bucura de ceea ce le ofer. Asta este tot ce conteaza! Rezonanta sufleteasca! Fie ca sunt critici, academicieni sau agonisti. La cenaclurile alea nu aveam cum sa ajung din motive evidente. Pe cand voi participati la cenacluri in Romania, eu participam la festivaluri internationale de poezie in Canada, fiindca eu am fost plecat din tara vreo 9 ani. Iar de cand m-am intors, mi-am dat seama ca nu sunt deloc compatibil cu ceea ce se intampla in cenaclurile romanesti, in uniunile noastre de creatie etc. Ma rezum doar la publicarea in reviste si atat. Nu trebuie sa ma intalnesc fizic cu niciun poet, ca sa-si dea el seama de nu stiu ce. Eu voi respecta scrierile lui Leonard Ancuta si le voi trata cu maxima seriozitate. Salutare!

îmi plac mai mult textele, am scăpat un cuvânt