șters

Foarte puternic inceputul acestui poem! Nota 10. La versul 3,insa, s-ar putea concentra, eliminandu-se acel sa fiu al dracului. Care îmi chinuie mintea, ar fi o solutie. In rest, e de bine!

Prea cuminte acest text. Mi-a plăcut chipul vântului, dar mi-ar plăcea ca textul să fie și mai profund. Am observat că vă place să surprindeți, în detaliu, natura, să plecați de la un cadru și să dezvoltați. Înțeleg, dar trebuie și mai deep. Blandiana și Mistral ar putea fi de ajutor, ca repere. Sau Szymborska. Sper să nu deranjeze opinia mea.

Da, Bosquet avea obiceiul să inventarieze și, totodată, folosea construcțiile anaforice la început de vers. Mai folosea și acea autoironie fină, ca un protest împotriva condiției precare a omului. Semeni cu el, tu având nota ta de originalitate.

Vai, ce să spun, mi-a dedicat Vișan epigramă. Pamflete, epigrame, poate va scrie și un sonet. Am devenit scopul lui în viață. Nu mai poate dormi din cauza mea. I-am stricat distracția. Tremur. De râs, desigur...

Bine că autorul a fost câștigat de pe urma discuției. Chiar mă bucur și apreciez f mult perfecționismul tău!

Presupun că distracția unui anumit critic de pe Agonia este să facă bani de pe urma naivilor pe care îi laudă. Întrebarea este: percepe și șeful cel mare un comision?

Să iasă din superficialitatea aia crasă. Sper să o facă dezinteresat și să nu folosească Agonia pentru alte interese. De urmărit!

Pentru doamna Elize.

Lalelele-au (verb de 2 silabe) de dimineata.

Sau alte flori in locul lor, pt evitare lelele-ului. Muscatelr-au, de exemplu

Se pare că v-a mobilizat aducerea lui în discuție. V-am provocat intenționat, înspre binele textului dv. Sunt fericit că acum văd un sonet mult mai bun. Am metode neortodoxe, dure uneori, dar mă pricep.

duceți sonetul, asta e tot.

Am observat modificările aduse și e mult mai bine acum. Evident, nu toate aveau măsura de 11, acolo unde trebuia, dar mă bucur că ați găsit soluții. La versul 1 se impune articolul hotârât la lalele. Ce mi-au dat în pârg: lalelele. Hai să zicem că e o licență poetică, poate fi acceptată ca soluție de compromis, dar ar fi mult mai fain să vedem măiestria sonetistului care găsește soluții impecabile. Mai e și cuvântul pârg, care, face referire numai la fructe, legume și cereale. Am crezut că poate vă dați seama, fără să vă mai atrag atenția. Nu trebuie să scriu eu sonete, ca să știu să critic un sonet. Am studiat, am citit, am analizat, și am simțul versului clasic, fiindcă scriu și în vers clasic. Am urechea și văzul formate, sesisez imediat neregulile. Am prieteni sonetiști pe care i-am lecturat și le-am zis dacă ceva era în neregulă. Am colaborat excelent cu Adrian Erbiceanu, iar dânsul nu a fost niciodată supărat dacă sesizam ceva nepotrivit. În fine, v-am ajutat să fuceți sonetul pe drumul cel bun, iar astace tot ce contează. Dragoș Vișan se pare că nu se pricepe, tocmai de aceea am răbufnit. O seară frumoasă!

Să-i ajuți pe autori cu sfaturi sincere, să le arăți greșelile tehnice care pot fi corectate, în loc să le dai calde, de dragul unor reciprocități.

Dragoș, am un sfat pentru tine. Știu că nivelul tău pe Agonia era de atelier și te-ai ridicat lăudând multe texte cu lacune, mai ales textele celor cu nivel 120, pentru a intra în grațiile acestora. Mie îmi demonstrezi că la acest sonet ești total pe lângă... Sau nu le mai ai cu număratul silabelor și cu ritmul? Ce fel de critic literar ești tu? Nu te-a învățat Mincu despre sonet? Vorbim despre o formă poetică cu reguli stricte. Vorbim despre accente. Chiar și la versul cu petala roșie sunt probleme. Tu le umfli orgoliul autorilor în loc să-i ajuți cu sfaturi utile. Oamenii aștia își dau seama ce faci tu pe Agonia?

cu sinceritate, și sper să nu deranjeze. Părerea mea este că acest sonet are și probleme de ritm (versul 1, versul 10), iar rimele pe același verb ramana nu ajută la nimic. Din contră, denotă faptul că autorul nu a găsit soluții mai bune. (Se putea implementa si indemana pe acolo.) Trebuie multă muncă la ele. Și știu cât de mult muncea la ele amicul Adrian Munteanu, unul dintre sonetiștii noștri de top. Dacă rimele sunt complicate pe anumite cuvinte, recurgeți la inversări. Și faceți rimele pe părți de vorbire diferite, dacă se poate. Aveți și un vers banal, care nu are ce căuta acolo: "Până mă spăl cu mâna pe la față." Sper ca nu am deranjat cu opinia mea sincera. Mult succes!

comentariul si accept si scuzele. Mult succes!

Radu, te-am rugat ceva în legătură cu textele mele din trecut. Le poți recupera pe vechea Agonie sau nu? Că nu am răbdare și nici timp să repostez sute și sute de texte. Plus că, textele vechi certificau activitatea mea de vechi agonist. Dacă nu primesc un răspuns pe mail până la sfârșitul săptămânii, îmi reduc drastic activitatea, ba chiar iau în considerare să nu mai continui. Simplu. Plus că pe versiunea nouă mi-au apărut toate textele, fără să fiu întrebat și fără să-mi dau acordul.

tu nu puteai sa-ti spui parerea pe text si sa nu mai revii in 100 de comentarii? Dai indicatii altora, dar se pare ca nici tu nu faci exceptie de la regula. Si eu care voiam sa te iau model de intelepciune si economie in comentarii. Stii ce mi se pare mie? Ca esti suparat pe doamna Elize ca nu ti-a dat stelute la textele tale porno. Of, of.

Sunt zile când sunt nervos, sunt zile cunt sunt calm. Prefer să comentez despre autori și textele lor când sunt calm. Da, ai dreptate, ar trebui să fiu calm mereu, chiar și când sunt provocat. E mai greu și îmi cer scuze dacă nu pot să o fac. Nu returnez și sper să mai găsesc lucruri interesante în scrierile tale. Numai de bine!

Sunt de acord cu Leo. Marii poeți ai lumii au fost apreciați finndcă au avut puterea să emoționeze cititorii. Ce-i drept, in ermetism, se foloseste un limbaj excesiv intelectualizat, obscur, criptic, adesea ininteligibil. Barbu a reusit sa faca valva, fiind primul poet ermetic din literatura romana, folosind, un ermetism de natura filolofica, dar Blaga a clarificat-o, considerand ca "poezia modernistă de factură ermetică nu este decât o încercare de constituire a unui „surogat de mister” după ce creatorii contemporani au pierdut contactul cu marile și adevăratele mistere." Eu cred ca Dragos apreciaza acel gen de poezie care se aseamana ca a lui si care musteste de inteligenta. Apreciind astfel de texte, isi valideaza si propriile poeme, chiar daca acestea nu transmit emotie. Dragos mai face si o fina paralela la suprarealism, dar nu e cazul de fata, fiindca aici nu este vorba de jocul dezinteresat al gândirii, fiind totul calculat, analizat, trecut prin filtrul rationamentului. Despre textul de mai sus, pot spune ca rezonez cu prima parte. Prima strofa, de fapt, e un poem in sine, pentru care autorul merita felicitari! Daca nu am gasit mai mult, imi pare rau, dar macar am cautat.

ca tot omul, când am dureri de spate. Însă acum am fost strict pe text, fără alte chestii, și așa va fi și în continuare. Să fii sănătos și inspirat!

ați fi spus, direct: îți simte lupul înfometat? Scăpați astfel de dubla comparație și intrați mai puternic în interior, la daimon. Textul place, oricum.