șters

Te rog să-mi rezolvi și mie problema de logare pe versiunea nouă, cu datele pe care ți le-am trimis pe telefon. Din moment ce textele mele vechi sunt pe noua versiune, nu mai are rost să le recuperez și pe vechea versiune, care mi-ai spus că va dispărea definitiv. Le voi peria, deci, pe noua versiune, când va fi posibil. Sper, totuși, să devină atractivă și noua versiune, astfel încât să se bucure lumea. Deocamdată nu mă pot obișnui, dar e nevoie de timp pentru orice. Oricum, vei primi feed-back-ul necesar. Te salut!

să fi cuminte se scrie să fii cuminte. Aveți nivel 120 și nu știți niște reguli elementare de gramatică

tu și încă câțiva sunteți în atenția cuiva. Te pot evita, dar nu mă mai invita prin subsolul textelor tale. Pricepuși?

continua cu halucinatiile, esti irecuperabil (cu privire la memorie). Bye

cum dreac ai intrat pe Agonia tu, mai baiatule, in 2001, fara cont si fara prezenta si fara sa spui un cuvant? Ai intrat pe Googe, ai dat search, si ai inceput sa citesti ce scriau altii? Ti-a fost frica sa intri din cauza lor? Ce dreacu consumi acolo, mai baiatule? Ai debutat in vis, in halucinatii? Uita-te in comentariile tale. Alea sunt dovada scrisa ca esti un pui de Avicola din 2006. vai de capul tau...

cand am spus despre unii ca sunt amatori, v-ati revoltat. Aici recunoasteti ca sunteti amator, cu deplina resemnare. M-ati facut si nesmitit (urat din partea DV), fara sa vedeti cand mi-am cerut scuze, si continuati pe un ton arogant, cu toate ca nu ati demonstrat nimic in lumea literara. Leo spune niste minciunele pe aici si l-am corectat. Puteti verifica si dv in comentariile lui, cand a aparut pe aici, iar apoi puteti verifica in ale mele. Iar cand imi voi recupera textele vechi, veti putea vedea si textele. O repet. Leo spune minciunele.

Iar m-ai invitat, iar te corectez. Tu esti nascut pe Agonia pe 6 oct 2006 si primul cuvant care ti-a iesit din gura a fost inutilitate, intr-un comentariu offtopic. Tu pe vremea cand veneai pe acest site, erai un pui mic de avicola. Tu nu ai apucat vremurile de glorie ale Agoniei 2002-2005, cannd noi, batranii site-ului, formam un nucleu fain pe aici. Cand eu ma nasteam pe Google, cand eu ma consacram pe Agonia, tu nici nu existai. Tu ai aparut ulterior, dupa ce unii dintre noi au plecat. Ti-ai facut o echipa, ai cooptat inca cativa care scriau porno ca tine, si v-ati laudat unii pe altii. Laudele astea sunt si acum, doar echipa e un pic diferita. Nici fazele initiale ale douamiismului nu le-ai prins. Alea despre care scrie Visan si in care ma incadreaza pe mine. In stilul asta al tau eu scriam in urma cu doua decenii, apoi m-am maturizat. Tu tot a la Bukowski scrii, iar uneori tinzi spre Brumaru, cand o dai in indragosteli. Ce sa zic, Agonia este ultimul tau refugiu, daca ti se ia jucaria, nu te vad supravietuind in lumea poetica reala. Tu inca traiesti in trecut, pentru ca trendul pe Agonia nu a evoluat. Au plecat valorile. Acuma, nu stiu ce sa fac. Sa te trezesc la realitate, poate-poate evoluezi ca poet si prinzi noile curente din urma, sau sa te las sa traiesti in lumea ta de vis, in care inca te mai crezi cel mai bun de pe un site pe care ai venit cu MARE intarziere? Premiantule! Demonstreaza frate in afara Agoniei, demonstreaza in marile culturi ale lumii si nu ii mai pacali pe oamenii astia de pe aici care nu te cunosc cu adevarat....

Acest poem îmi aduce aminte de I. M. Panayotopoulos si Fereastra lui deschisa spre univers. Desigur, exista o diferenta de stil si de abordare. Poezia domnului Dume e mai mult indreptata spre interior, spre eul suferind, pe cand, la marele poet grec, avem calatorii spre Alexandria, Paris, Hawai, Sao Paulo etc etc. Poezia domnului Dume se poate asocia mai usor cu conditia optzecistilor, retrasi cu forta in spatiul interior, dar, intalnim si un soi de deprimism, cu care ne-a obisnuit Vlasin. Nu se poate, totusi, sa nu observam, la dl Dume, niste imagini extraordinare, originale:

singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese


Deci, felicitari sincere!

Foarte puternic inceputul acestui poem! Nota 10. La versul 3,insa, s-ar putea concentra, eliminandu-se acel sa fiu al dracului. Care îmi chinuie mintea, ar fi o solutie. In rest, e de bine!

Prea cuminte acest text. Mi-a plăcut chipul vântului, dar mi-ar plăcea ca textul să fie și mai profund. Am observat că vă place să surprindeți, în detaliu, natura, să plecați de la un cadru și să dezvoltați. Înțeleg, dar trebuie și mai deep. Blandiana și Mistral ar putea fi de ajutor, ca repere. Sau Szymborska. Sper să nu deranjeze opinia mea.

Da, Bosquet avea obiceiul să inventarieze și, totodată, folosea construcțiile anaforice la început de vers. Mai folosea și acea autoironie fină, ca un protest împotriva condiției precare a omului. Semeni cu el, tu având nota ta de originalitate.

Vai, ce să spun, mi-a dedicat Vișan epigramă. Pamflete, epigrame, poate va scrie și un sonet. Am devenit scopul lui în viață. Nu mai poate dormi din cauza mea. I-am stricat distracția. Tremur. De râs, desigur...

Bine că autorul a fost câștigat de pe urma discuției. Chiar mă bucur și apreciez f mult perfecționismul tău!

Presupun că distracția unui anumit critic de pe Agonia este să facă bani de pe urma naivilor pe care îi laudă. Întrebarea este: percepe și șeful cel mare un comision?

Să iasă din superficialitatea aia crasă. Sper să o facă dezinteresat și să nu folosească Agonia pentru alte interese. De urmărit!

Pentru doamna Elize.

Lalelele-au (verb de 2 silabe) de dimineata.

Sau alte flori in locul lor, pt evitare lelele-ului. Muscatelr-au, de exemplu

Se pare că v-a mobilizat aducerea lui în discuție. V-am provocat intenționat, înspre binele textului dv. Sunt fericit că acum văd un sonet mult mai bun. Am metode neortodoxe, dure uneori, dar mă pricep.

duceți sonetul, asta e tot.

Am observat modificările aduse și e mult mai bine acum. Evident, nu toate aveau măsura de 11, acolo unde trebuia, dar mă bucur că ați găsit soluții. La versul 1 se impune articolul hotârât la lalele. Ce mi-au dat în pârg: lalelele. Hai să zicem că e o licență poetică, poate fi acceptată ca soluție de compromis, dar ar fi mult mai fain să vedem măiestria sonetistului care găsește soluții impecabile. Mai e și cuvântul pârg, care, face referire numai la fructe, legume și cereale. Am crezut că poate vă dați seama, fără să vă mai atrag atenția. Nu trebuie să scriu eu sonete, ca să știu să critic un sonet. Am studiat, am citit, am analizat, și am simțul versului clasic, fiindcă scriu și în vers clasic. Am urechea și văzul formate, sesisez imediat neregulile. Am prieteni sonetiști pe care i-am lecturat și le-am zis dacă ceva era în neregulă. Am colaborat excelent cu Adrian Erbiceanu, iar dânsul nu a fost niciodată supărat dacă sesizam ceva nepotrivit. În fine, v-am ajutat să fuceți sonetul pe drumul cel bun, iar astace tot ce contează. Dragoș Vișan se pare că nu se pricepe, tocmai de aceea am răbufnit. O seară frumoasă!

Să-i ajuți pe autori cu sfaturi sincere, să le arăți greșelile tehnice care pot fi corectate, în loc să le dai calde, de dragul unor reciprocități.

Dragoș, am un sfat pentru tine. Știu că nivelul tău pe Agonia era de atelier și te-ai ridicat lăudând multe texte cu lacune, mai ales textele celor cu nivel 120, pentru a intra în grațiile acestora. Mie îmi demonstrezi că la acest sonet ești total pe lângă... Sau nu le mai ai cu număratul silabelor și cu ritmul? Ce fel de critic literar ești tu? Nu te-a învățat Mincu despre sonet? Vorbim despre o formă poetică cu reguli stricte. Vorbim despre accente. Chiar și la versul cu petala roșie sunt probleme. Tu le umfli orgoliul autorilor în loc să-i ajuți cu sfaturi utile. Oamenii aștia își dau seama ce faci tu pe Agonia?